Jurnal de părinte

Povestiri din camera cu doamnă pe ușă

Mă îndrept spre camera restaurantului cu un desen cu cap de femeie pe ușă.

Este închisă, mă sprijin de perete și aștept.

– E ocupat, se aude de dincolo de ușă glasul unei fetițe.

– Da, e ocupat, repetă a doua voce de adult după ea. Probabil mama, gândesc eu.

Pentru câteva secunde se lasă liniște.

– E ocupat! strigă de această dată fetița.

– Da, iubita mea, spune mama mai încet.

– Pleacă, te chem eu, spune fetița.

– Nu te pot lăsa aici, răspunde mama.

– Pleacăăăăăăăă, țipă fetița. Te chem eu!

– Nu te las aici singură, repetă mama stresată.

– Pleacăăăăăăăăă, țipă mai tare fetița.

Iese mama resemnată și închide ușa.

Se sprijină de perete și răsuflă greu. Se uita la mine și-mi zâmbește. Ar vrea să spună ceva dar cred că nu-și găsește cuvintele.

Îi zâmbesc înapoi și-o întreb:

– Câți ani are?

– 2 ani jumate.

Îmi vine să râd. Și mamei la fel.

– Gata, Beti?

– Nu! se aude de dincolo de ușă.

Mama așteaptă. După vreo 2 minute, întreabă iar:

– Gata?

– Da. Mama întredeschide ușa și întreabă:

– Pot intra?

– Da. Mă îmbrac eu.

După câteva minute ies amândouă ținându-se de mână.

 

_________________________________________

Suntem la restaurant să luăm cina la Băile Olănești. Beti vrea mămăligă. A mâncat și aseară, deci o întreb dacă e sigură. Bineînțeles că e sigură, vrea mămăligă cu brânză.

Ajunge mâncarea, bineînțeles că nu vrea mămăligă cu brânză. De fapt, ei nici nu îi este foame, doar a mâncat un măr dimineață.

– Mamiiii, pipi!

Eu sunt concentrată la Andre, să îi tai pizza.

– Maaaaaamiiiiiii, pipiiiiiiiiii!

E strategia ei de a cere pipi când vine mâncarea. Nici nu mănâncă, nici nu face, dar poți risca?

– Beti, hai, mănâncă un pic și mergem la pipi.

– Nu, vreau pipi.

– Beti, te rog. Te rog mult.

Mă fixează cu ochii ei mari, albaștri și-mi scrâșnește printre dinți:

– MAMI. PI-PI!

Mă ridic robotic de la masă. Nici eu nu am mai mâncat de dimineață. Sunt leșinată de foame. Dar Beti (nu) face pipi.

Mergem spre toaletă.  Nu e nimeni. Toaleta ca de restaurant de la Băile Olănești nemodernizată. Adică, murdară. Mă ia cu călduri. Multe călduri, iar cu leșinul de la stomac încep creierii să-mi zvâcnească. Și totuși, nu rezolvăm nimic dacă ne stresăm, nu? Îi tapetez toaleta cu hârtie igienică. E de prisos să spun că numai într-o poziție face pipi, aia de acasă. Mă oripilează murdăria de nu mai pot. O bucată de hârtie i-a alunecat și stă cu mâna direct pe vas. Mi se face rău!Pot vedea toți microbii sun formă de viermi cum îi intră în stomac.

Doamneeeeeeee, de ce eu????

– Hai, Beti, fă te rog mai repede!

– E ocupat!

Mă uit la ea și nu cred că aud ce tocmai am auzit. Mă fac că plouă.

– Da, iubita mea, e ocupat.

Mă fixează cu ochii. Nu mai am scăpare.

– Mami, e ocupat.

– Da, e ocupat, iubirea mea.

– Pleacă și te chem eu.

– Nu te lasă mami singură aici. Uite, e murdar peste tot, trebuie să te ajut.

– Te chem eu când e gata.

– Beti, nu plec!

– Pleacăăăăă și te chem eu.

Am ieșit. O doamnă se uită la mine, un pic amuzată. Îmi vine și mie să râd și să plâng în același timp. Beti nu va face nimic, de aia m-a și dat afară. Dar e strategia ei de a nu mânca. Bineînțeles că eu am adus-o la faza asta! Și pe cuvântul meu de mamă dacă am mai stresat-o în ultimele 6 luni cu mâncatul. Mă mai ia stresul, dar destul de rar. Și totuși…..

Aș vrea să-i spun ceva doamnei de lângă mine, dar ce să-i spun? Că am un copil încăpățânat? Că e independentă, că face doar ce vrea ea? Așa, și? Eu mă bucur oricum ar fi. Așa trebuia să fie și cu siguranță ceva bun i se va întâmpla în viață. Nu am ce să-i spun, doar îi zâmbesc. Dacă e mamă, probabil va înțelege. Dacă nu…..pare să fie mamă, totuși.

– Câți ani are?

– 2 ani jumate.

Râde. Și mie îmi vine să râd. Andre nici la 5 ani nu face așa.

– Beti, e gata?

– Nu. Rolul ei e mai lung decât am crezut. Cu siguranță s-a gândit să mai tragă de timp ca să fie sigură că nu mănâncă.

– Gata?

– Da.

– Pot să intru?

– Da, dar mă îmbrac eu.

Pfuuuuuuuuuuu, cu mâinile alea două murdare, își va băga maieul în pantaloni. Inspiră, expiră!

Mă ia de mână și ieșim.

– Hai să ne spălăm, Beti.

– E murdar, trebuie să ne spălăm.

Măcar acum suntem de acord.

 

După fix 5 minute vrea pipi din nou. Nu e ceva nou, acum chiar va face. Dar de mâncat tot nu a mâncat.

 

Sursa foto: youtube. com (Princess potty training)

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *