Povestiri din camera cu doamnă pe ușă

Mă îndrept spre camera restaurantului cu un desen cu cap de femeie pe ușă.

Este închisă, mă sprijin de perete și aștept.

– E ocupat, se aude de dincolo de ușă glasul unei fetițe.

– Da, e ocupat, repetă a doua voce de adult după ea. Probabil mama, gândesc eu.

Pentru câteva secunde se lasă liniște.

– E ocupat! strigă de această dată fetița.

– Da, iubita mea, spune mama mai încet.

– Pleacă, te chem eu, spune fetița.

– Nu te pot lăsa aici, răspunde mama.

– Pleacăăăăăăăă, țipă fetița. Te chem eu!

– Nu te las aici singură, repetă mama stresată.

– Pleacăăăăăăăăă, țipă mai tare fetița.

Iese mama resemnată și închide ușa.

Se sprijină de perete și răsuflă greu. Se uita la mine și-mi zâmbește. Ar vrea să spună ceva dar cred că nu-și găsește cuvintele.

Îi zâmbesc înapoi și-o întreb:

– Câți ani are?

– 2 ani jumate.

Îmi vine să râd. Și mamei la fel.

– Gata, Beti?

– Nu! se aude de dincolo de ușă.

Mama așteaptă. După vreo 2 minute, întreabă iar:

– Gata?

– Da. Mama întredeschide ușa și întreabă:

– Pot intra?

– Da. Mă îmbrac eu.

După câteva minute ies amândouă ținându-se de mână.

_________________________________________

Suntem la restaurant să luăm cina la Băile Olănești. Beti vrea mămăligă. A mâncat și aseară, deci o întreb dacă e sigură. Bineînțeles că e sigură, vrea mămăligă cu brânză.

Ajunge mâncarea, bineînțeles că nu vrea mămăligă cu brânză. De fapt, ei nici nu îi este foame, doar a mâncat un măr dimineață.

– Mamiiii, pipi!

Eu sunt concentrată la Andre, să îi tai pizza.

– Maaaaaamiiiiiii, pipiiiiiiiiii!

E strategia ei de a cere pipi când vine mâncarea. Nici nu mănâncă, nici nu face, dar poți risca?

– Beti, hai, mănâncă un pic și mergem la pipi.

– Nu, vreau pipi.

– Beti, te rog. Te rog mult.

Mă fixează cu ochii ei mari, albaștri și-mi scrâșnește printre dinți:

– MAMI. PI-PI!

Mă ridic robotic de la masă. Nici eu nu am mai mâncat de dimineață. Sunt leșinată de foame. Dar Beti (nu) face pipi.

Mergem spre toaletă. Nu e nimeni. Toaleta ca de restaurant de la Băile Olănești nemodernizată. Adică, murdară. Mă ia cu călduri. Multe călduri, iar cu leșinul de la stomac încep creierii să-mi zvâcnească. Și totuși, nu rezolvăm nimic dacă ne stresăm, nu? Îi tapetez toaleta cu hârtie igienică. E de prisos să spun că numai într-o poziție face pipi, aia de acasă. Mă oripilează murdăria de nu mai pot. O bucată de hârtie i-a alunecat și stă cu mâna direct pe vas. Mi se face rău!Pot vedea toți microbii sun formă de viermi cum îi intră în stomac.

Doamneeeeeeee, de ce eu????

– Hai, Beti, fă te rog mai repede!

– E ocupat!

Mă uit la ea și nu cred că aud ce tocmai am auzit. Mă fac că plouă.

– Da, iubita mea, e ocupat.

Mă fixează cu ochii. Nu mai am scăpare.

– Mami, e ocupat.

– Da, e ocupat, iubirea mea.

– Pleacă și te chem eu.

– Nu te lasă mami singură aici. Uite, e murdar peste tot, trebuie să te ajut.

– Te chem eu când e gata.

– Beti, nu plec!

– Pleacăăăăă și te chem eu.

Am ieșit. O doamnă se uită la mine, un pic amuzată. Îmi vine și mie să râd și să plâng în același timp. Beti nu va face nimic, de aia m-a și dat afară. Dar e strategia ei de a nu mânca. Bineînțeles că eu am adus-o la faza asta! Și pe cuvântul meu de mamă dacă am mai stresat-o în ultimele 6 luni cu mâncatul. Mă mai ia stresul, dar destul de rar. Și totuși…..

Aș vrea să-i spun ceva doamnei de lângă mine, dar ce să-i spun? Că am un copil încăpățânat? Că e independentă, că face doar ce vrea ea? Așa, și? Eu mă bucur oricum ar fi. Așa trebuia să fie și cu siguranță ceva bun i se va întâmpla în viață. Nu am ce să-i spun, doar îi zâmbesc. Dacă e mamă, probabil va înțelege. Dacă nu…..pare să fie mamă, totuși.

– Câți ani are?

– 2 ani jumate.

Râde. Și mie îmi vine să râd. Andre nici la 5 ani nu face așa.

– Beti, e gata?

– Nu. Rolul ei e mai lung decât am crezut. Cu siguranță s-a gândit să mai tragă de timp ca să fie sigură că nu mănâncă.

– Gata?

– Da.

– Pot să intru?

– Da, dar mă îmbrac eu.

Pfuuuuuuuuuuu, cu mâinile alea două murdare, își va băga maieul în pantaloni. Inspiră, expiră!

Mă ia de mână și ieșim.

– Hai să ne spălăm, Beti.