-
Și mie mi-e dor de tine, tată!
Dacă sufletul mi-ar fi din plastilină și toate durerile s-ar transforma în săgeți subțiri de dor, în mine-ar fi o gaură imensă cu margini creponate și colți de fier. Iar dacă viața mea ar fi steluțe și noaptea, nopți ce greu se dorm, în mine-ar fi o luptă dură între-a-l iubi la nesfârșit și a-l lăsa să plece-n tihnă. Viața e mereu o luptă Cu tine sau cu cei din jur. Unele de dus mai simplu, în timp ce pentru altele ai nevoie de ani întregi să înțelegi că poate drumul trece prin iertare. Și-nveți să te mulțumești cu cioburi de pahare sparte. Și-un suflet iertător, dar trist. Împăcat, dar…
-
Bunico, te aștept ca și când!
Ca orice mamă cu copii acasă, când ei sunt în vacanță și eu sunt în vacanță. Bărbatu-meu zice că ar fi dat orice să fie în locul meu. Toți spun asta, până când nu găsesc șosetele copilului, nu găsesc untul în frigider și habar nu au cum se îmbracă rochița cu năsturei și cordon în talie. Apoi încep să strige: – Georgelaaaaa, unde ești iubirea vieții mele? Vino că n-am știut că e atât de complicat. Soțul meu, în casa părinților lui, nu știe unde se găsește desfăcătorul de sticle, castroanele și foarfecul să taie o pungă de cereale! Iar până să ajungă și el în ”vacanța” mea mă întreba…
