-
Nimic nu moare. Totul se păstrează în suflet.
– Mami, mai spune-mi o dată povestea porcilor mei, m-a rugat Beti acum două zile. Este povestea ei cea mai iubită. Iubește nespus să asculte seara, pe întuneric, după că închidem lumina ca să ne culcăm, cum au ajuns porcii de pluș la ea, cine i-a oferit, și pe cine poartă în suflet în fiecare secundă când îi mângâie liniștitor. Povestea mea are mereu un alt început, ba porcii se jucau singuri și aveau nevoie de un prieten ca să fie distracția mai mare. Ba, au auzit-o când era mică – micuță și plângea și s-au dus la ea ca să o liniștească. Câte zile, atâtea începuturi. Însă, o singură…
-
Uneori, copiii știu mai bine ca părinții
Am plecat către Bulgaria, în ultimul concediu din vara aceasta. – Faceți pipi ! Anunț eu pe toată lumea. – Eu nu fac, vine ca un bumerang primul răspuns. – Te rog, Beti, să încerci. – Nu fac! – Bine, dacă nu faci, nu faci. Pe drum oprim la o benzinărie. – Pipi, cine vrea pipi? – Nu eu! – Nici eu! – Sunteți siguri? – Daaaaa! – Mai avem până oprim, mai bine încercați acum. – Nu fac! – Nici eu! După vreo 3 ore ajungem la vamă, rând mare, gps-ul ne dă timp de așteptare în jur de 1 oră. Beti dansează în spate. Eu nu zic…





