-
Cum fac să fiu deajuns pentru mine
Când m-am dus la una dintre ședințele de terapie de acum ceva vreme, una dintre întrebările care mi s-a pus a fost: – Ție îți place de tine? Am stat mult pe gânduri. Mi-ar plăcea să scap de celulită pentru totdeauna și evident, să mănânc orice fără să mă îngraș. Apoi, m-am gândit că întrebarea probabil se referă la partea mea emoțională, că doar de aia eram acolo. Acuma, sincer, cui îi place la nebunie de omul interior căruia îi este teamă să nu greșească, care mănâncă de supărare sau care țipă fără motiv? Așa că am spus nu. – Aș vrea să mă accept așa cum sunt. Aș vrea…
-
În brațele copiilor noștri stă rezolvarea
Unul dintre lucrurile fundamentale pe care le-am învățat în timp de la oamenii terapeutici din viața mea a fost despre LP – listening partnership. Știți când copilul vostru face acasă crize de nervi, tantrumuri sau țipă aparent fără a avea un motiv solid? Iar noi suntem încurajați să-l luăm în brațe, să-l iubim, să îl asigurăm că noi suntem acolo, lângă ei necondiționat, pentru totdeauna, indiferent de situație? Așa și noi, adulți fiind, când avem sufletul încărcat cu tot felul de experiențe unele mai neplăcute ca altele, suntem încurajați să sunăm un prieten bun și să povestim tot ce ne vine să spunem, știind că la capătul celălalt este o…
-
2+0+1+7 = 10, anul care va fi așa cum vom vrea noi să fie
Am reușit și noi să ne întoarcem acasă de la munte. Nu am să vă plictisesc cum a fost, cum n-a fost, cum putea să fie, cum mi-aș fi dorit să fie. Nu am plecat cu nici o așteptare, ăsta e planul meu secret dintotdeauna. Nu ai așteptări, nu ai cum să te enervezi sau să te stresezi. Mai ales când nu prea ai nimic în control: nici programul de masă, activitățile, copiii. A fost interesant, cu jumătate din oameni pe care i-am cunoscut atunci și cu alții pe care îi știam de pe facebook, a fost cum trebuia să fie. Acum, ajunsă acasă, rememorând zilele, îmi dau seama că…
