-
Nu știu ce simte un om care ajută o mamă singură cu doi copii. Dar vă spune mama ce simte
– Hiuuuu, să ne tragem sufletul și să mai respirăm o dată! După 3 zile și 3 nopți ca-n poveștile cu prinți ce și-au găsit perechea și mame care încă-și mai caută liniștea am revenit și eu, fericită, la rutina de zi cu zi. Altă rutină. Aia în care sunt departe de casă, singură cu copiii. Că pe cealaltă în care eu scriu dimineața la o cană de cafea, iar copiii sunt la școală s-a dus de mult. Drumul spre vacanță durează 12 ore Am plecat acum 5 zile de-acasă, cu un troller, două rucsacuri și doi copii. Nu m-am gândit nici măcar o secundă la ce urma să mă…
-
Pariul din tren
Ruta Bușteni – București. Trenul pe jumătate plin. Unii dorm, alții ascultă muzică la căști. În dreapta mea, un cuplu de bunici. Îmbrăcați bine, vorbesc corect, literar, încet. Doamna citește un ziar cu scrisul mic și fără poze, domnul ține în mână romanul lui Saramago, ”Intermitențele morții”. – La ce oră ajungem? întreabă ea. – Ce-ai spus? – La ce oră ajungem? repetă doamna, încet. – Nu înțeleg, mai spune o dată. – La ce oră ajungem? se auzi pe același ton calm. – 12, 12 jumate, răspunde domnul cu capul mult îndreptat spre soția lui. – Lui Adrian trebuie să-i spui exact. – Păi, 11 jumătate, 12 fără ceva.…
