Bărbatul la cumpărături, acest geniu neînțeles al ofertelor la detergenți
Un lucru care-mi place de nu mai pot și n-aș renunța la el decât cu prețul uscătorului din baie este acela de a merge la cumpărături. Dar nu de haine, încălțăminte și parfum, ci de mâncare și lucruri de casă. Adică Lidl, Cora, Metro, Selgros, Carrefour.
E adevărat că-mi vine greu să-mi rezerv o zi de cumpărături, mi se pare că în locul timpului pierdut de a mă îmbrăca și de a mișca mașina din drum aș putea citi, scrie, aș călca hainele rămase în coș de acum 2 săptămâni, as putea chiar să șterg niște geamuri uitate și alea sau să-mi mai termin din treburile pentru birou.
Dar odată ce plec din casă, Doamne, păi în loc de picioare îmi cresc aripi și nu există cale de întoarcere mai devreme de 3 ore.
E ca și cum aș pleca la spa, de fapt, e ca la spa de ciuperci întregi, înghețată de 3 feluri, napolitane, carne, mere și bomboane, cereale și lapte, pește și ouă, brânză și smântână, detergent la ofertă, pastă de dinți și salată.
Îmi place să compar prețuri, să citesc ingrediente, să verific noutățile de la carne și să-mi bat mintea cu rețetele noi pe care aș putea să le încerc.
Iar de când cu pandemia asta că aproape prindem rădăcini în casă, mersul la cumpărături a rămas una dintre puținele bucurii!
Pe la începuturile ei, cred că eram turmentată la cap că nu știu ce-mi veni să-mi trimit bărbatu la magazin și ați aflat cu toții ce-a ieșit. Știți că se spune că prima dată n-ai știut, a doua oară ai greșit, a treia oară e deja prostie. Așa că, mai bine deleg statul degeaba decât mersul la cumpărături în locul meu.
Alo, alo? Nu găsesc detergentul la ofertă, vă pot cumpăra altul la preț întreg?
Uitându-mă totuși în jurul meu prin magazin înțeleg că nu e ceva comun la noul val de oameni care muncesc de-acasă să-și facă singuri cumpărăturile. Am fost zilele trecute la Carrefour și erau pline galantarele de angajați care stau și negociază produsele la telefon cu clienții. Cam cum făceam eu când l-am trimis pe bărbat după morcov acum 2 zile. Și numai pentru că era în drumul lui iar eu voiam doar morcov.
– Intri la Lidl și exact cum începe zona de legume, în stânga imediat, găsești morcovi bio și iei o pungă, i-am spus. Apoi, i-am scris și pe Whatsapp ca să nu apară neînțelegeri, am făcut și-o glumă, i-am scris în portugheză în loc de secção, care înseamnă zonă, sexão, ca să țină minte.
Partea bună e că a nimerit din prima zona, partea proastă e că n-a găsit morcovii.
Exact ca domnul de lângă mine din magazin care se dădea de ceasul morții că nu găsea Arielul la reducere. Și m-a și nimerit, că nu există magazin în care să intru și să nu caut Ariel pods la reducere. Și când îl găsesc iau pentru 3 luni, minim.
Dar domnul nu-l vedea și pace:
– Bună ziua, sunt domnul care vă face cumpărăturile, nu găsesc Ariel Pods, cel de la reducere. Pot să vă iau la preț întreg?
Pe mine mă luase cu palpitații. Păi dacă tu vrei Ariel la reducere și ce primești e la preț întreg, te ridici din pat, pleci în pijamale și găsești Arielul la reducere! Cum să iei la preț întreg, păi de aia e trecut pe listă cuvântul “reducere”?
Se uita sărmanu la rafturi, nimic, doamna de partea cealaltă de receptor nu renunța.
– Mai e o ofertă la 45 de bucăți! Pe cea cu 76 nu o găsesc.
Păi nici n-avea cum, pentru că Arielul mega redus trona la începutul culoarului și nu în rafturi, așa cum mintea sistematică a bărbatului împărțită în sertărașe perfect ordonate ar fi căutat.
N-a vrut doamna oferta cu 45. Eu tot căutam ceva inexistent în raft numai să văd cum rezolvă un bărbat nevoia unei femei. Doar că n-am mai rezistat mult să-l văd așa neputincios. Până la urmă, mi-au plăcut mereu bărbații adevărați care ies cu lupul în spinare din pădure și m-am dus la el, m-am uitat în ochii lui disperați și i-am spus blând:
– Oferta cu 76 de pods de la Ariel e la intrare în raion, chiar acolo.
Și i-am zâmbit.
Iar el, așa disperat să prindă lupul a strigat în telefon:
– Gata, doamnă! Am găsit!
De fapt, eu le găsisem, dar să lăsăm bărbatul și angajatul de la firma de făcut cumpărături să mănânce și el o bucată de pâine. Că poate într-o zi, o să-i arate cineva și soțului meu morcovii bio de la sexiunea legume, din partea stângă, de la Lidl.
*Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
**Cutia Pandorei, mi-am imaginat acest joc ca un prieten pe care nu îl avem lângă noi în momentul acela când ne-am dori, când am avea nevoie, să încurajeze femeile să se întâlnească mai des și să se ventileze, să aducă o vorbă bună în cuplu atunci când credem că nimic nu se mai poate face, să zâmbim și să ne amintim că nu suntem niciodată singure!
