Eu doar am intrat să cumpăr pâine
Dacă conștiința mea ar fi o persoană, ar arăta ca o doamnă profesoară serioasă, cu ochelari pe nas, catalog sub braț și cămașa albă, perfect călcată și mi-ar vorbi așa, în dimineața aceea când mă gândesc să verific ofertele de la Lidl:
– Nu! Să nu te prind că deschizi pagina lor!
– Da e marți deja și sunt în întârziere cu ofertele de luni!
– Nu mai ai nevoie de nimic! Ți-ai cumpărat de toate!
– Păi nu cumpăr nimic, doar mă uit….
– Ultima dată ai zis că intri și nu cumperi nimic și-ai ieșit cu aparat de raclette, față de masă, 2 cutii de înghețată…n-ai luat nimic!
– Ai văzut cât de bine ne-am simțit când am mâncat raclette weekendul acela?
– Nu schimba subiectul! Iar apoi, îți amintești ce-ai spus?
– ….ce?
– Că nu mai cumperi nimic timp de două săptămâni!
– Păi nu cumpăr, doar mă uit! Pe calculator, la oferte! Nu cumpăr…..nimic…..
Deschid cu mâinile tremurânde pagina Lidl, inima îmi sare din piept, mă ia cu palpitații, iar broboane de transpirație încep să-mi apară pe frunte. Am internet de mare viteză. Pagina se deschide în 2 secunde. Și ca un curcubeu după o vijelie, apare brusc:
Săptămâna Deluxe: o ușă mi se deschide în față și intru în paradisul untului sărat la numai 9 lei, al jambonului spaniol, dar ce e Spania, ce e Portugalia, sper că nici un portughez inclusiv soțul meu nu a citit asta și prosecco brut în sticlă rooooz!
– De ce zâmbești? mă întreabă asta de lângă mine.
– Mă bucur și eu, nu pot?
– Ba da, poți! Vrei să cumperi, așa-i?
– NU! …..mă și văd cu lada de unturi după mine la casă, mă surprind în zi de Crăciun cu piciorul de porc pe masă și cele 6 sticle de prosecco mă așteaptă la rece în frigider.
– Ai zis ceva?
– Cine, eu? Nu..nimic….
Mă duc mai departe spre lista de oferte.
Jucării. Jucării nu am nevoie, copiii mei sunt mari, dar hai să văd totuși ce au la ofertă, doar așa ca să-mi clătesc ochii.
– Woooow, ce joc creativ cu motive de Crăciun numai bun pentru mâinile dibace ale lui Beti!
– Poooftim?
– N-am spus nimic, decât că sigur s-ar fi bucurat să primească așa ceva de Moș Nicolae….și carte de răzuit și o pijama….Gata, nu mă mai uit! Am închis, ești fericită?
– Sunt foarte mândră de tine! Nu știu cum de ai reușit să..
– Știi ce? Mă gândeam că în drum spre ORL cu copiii, să plec mai devreme și să trec pe la Lidl că mi-am amintit că nu am pâine. E un Lidl în drumul meu și am neapărat nevoie de pâine! Ce zici?
Conștiința se uită la mine pe sub ochelari, își dă hainele de profesoară jos dintr-o mișcare rămânând în cel mai frumos costum de training de stat prin casă. Își prinde părul în vârful capului, își trage cizmele peste pantaloni și-mi strigă râzând, cu cheile de la mașină-n mână:
– Haide să ne destrăbălăm, să facem baie de unt sărat, de jucării și prosecco!
Să se ducă pe pustiu toată criza!
– Ți-ai plătit facturile?
*** Dacă aș avea o baghetă magică, aș face ca toate mamele din lumea asta să-și rupă măcar 5 minute pe zi numai pentru ele, să se relaxeze și să se binedispună. Dar pentru că nu am nici o baghetă magică și șansele să capăt una sunt reduse, am scris Destin de mamă tocmai pentru cele 5 minute din zi pe care le merită fiecare părinte din plin.
