-
De azi îmi voi permite să greșesc!
Psihologic vorbind, în fața unei situații de criză, oamenii devin victime sau supraviețuitori. Alegerea depinde de personalitatea fiecăruia în parte, de discursul pe care ni-l spunem în astfel de situații, de mediul în care ne-am născut și am crescut, de bagajul genetic pe care îl purtăm în venele noastre. Prin natura genei mele m-am născut cu sentimentul de a încerca mereu să fac bine, să fie bine, toată lumea să fie bine și fericită. Am o nevoie existențială de a mă simți bine și de a vedea oameni fericiți în jurul meu. Este un mod de a supraviețui când totul pare că nu funcționează. De a vedea partea bună a…
-
Trauma separării, din mamă-n fiică
Tocmai ce-am scris despre proiecția vieții mele atunci când intru în criză. Dacă ai ratat articolul, îl poți lua de aici. După trei zile în care nu am scris nimic, ușița deschisă spre acceptarea greșelii (din articolul de mai sus) s-a transformat într-un ditamai uraganul venit peste mine, fără preaviz. Nu sunt o mamă perfectă. Aș vrea să fiu, aș vrea să fiu prima mamă perfectă de pe planeta asta! Sau a doua, una sau oricare dintre mamele perfecte. Dar nu sunt. Și trebuie să mi-o asum. Chiar dacă știu, cu cortexul meu prefrontal că nu există mame perfecte, trebuie să înțeleagă o dată și copilul din mine, adult acum,…
S-ar putea să-ți placă și
Sunt mamă și declar că nu sunt multitasking
O traumă ici, o traumă colo
Oficial, am avut o zi de vis!
