Fericirea a durat exact două săptămâni să-mi știu copiii la școală, unul învățând să scrie și nu la calculator, ci cu stiloul, dacă ne mai amintim ce înseamnă asta și celălalt, pregătindu-se conștiincios pentru examenul de intrare în clasa a V-a. Nu e ca și cum pregătitoarea și clasa a III-a n-au fost și ele schilodite ca un martir pe cruce fără milă. Speram la o fericire a revenirii la un normal în curs de creare. Un normal care nimeni nu știe exact cum arată, dar fiecare își dă cu părerea, încearcă să-și pună amprenta, să-l modeleze în funcție de propriile așteptări și idealuri, omițând cel mai important lucru: că…