-
Despre Portugalia și cum mi s-a schimbat viața (partea 5) – Povestea bunătății care se înmulțea
(Continuare de la partea 1, partea 2, partea 3, partea 4) Am început prin a le spune celor de la Mc Donalds povestea noastră, ca voluntari în Comunidade. Cum ne ocupăm de copiii cu viața scrisă în povești cu războaie și pierderi de viață. Care nu cunosc sensul cuvântului familie sau oameni dragi, cu traume și sechele adânci, care-și găsesc fericirea într-un meniu din restaurantele lor. Am povestit despre calitatea mâncării lor zilnice și despre câtă bucurie ar aduce o ieșire la ei în locație. Nu știam cum vor reacționa și cum ar fi putut să mă ajute. Am recitit emailul de zeci de ori. Portugheza mea nu era încă…
-
De ce nu plec din România
Nu am suficiente degete să număr de câte ori am fost întrebată de ce mai stăm în România, de ce nu plecăm? Ce ne ține aici? Când ne-am întors în 2005 în România a fost decizia lui Cris. Trebuia să-mi finalizez cursurile. Cât de important era asta pentru el pe atât de puțin conta pentru mine. Nu era ca și când aș fi făcut facultatea la care visam. Iar când nu îți dorești din tot sufletul, nu poți face sacrificii să obții ceva. Aș fi făcut orice doar să rămân în Portugalia. Diferențele erau uimitoare între respectul pe care ți-l ofereau oamenii și calitatea vieții. Urma să ne întoarcem după…
