-
Fata care ar fi putut salva o țară
În cazul în care vi s-a făcut dor să re(trăiți) timpurile din 1900 toamna sau poate nu știți cum era pe-atunci și aveți chef de senzații tari, mergeți să vă scoateți un cazier de la Secția de poliție nr. 9, Pantelimon. Or fi și pe la alte secții așa, nu știu să vă spun și sper nici să nu aflu. În primul rând, la noi, în Pantelimon nu ai unde parca. Da’ unde se parchează în orașul ăsta? De parcat, se parchează, dar complet ilegal așa că eu nu parchez. Pentru că risc să iau amendă sau să-mi ridice mașina, dincolo de spiritul civic cu care mă mândresc că altceva…
-
Fă ce zice mama, nu ce face mama
Vecina mea de vis a vis nu dă bună ziua. Când ne-am mutat în cartier și-am salutat-o prima dată, cuvintele mi-au zburat în aer ca un pârț neașteptat, care te face să te simți extrem de prost și nu știi cum să dispari mai repede din peisaj. La ce bun atâta educație? Asta e problema cu cei care nu răspund la salut – în dorința de a fi cumsecade, tot tu te simți aiurea că lumea nu știe să bâiguie un ”bună ziua”. Ca și cum tu te bagi cu bocancii în viața lor fără să te întrebe nimeni nimic. Ca și cum tu ai o problemă, și nu ei…
-
Se lucrează, doamnă!
La noi se lucrează continuu: la tramvai de vreun an, la semaforul intermitent de vreo săptămână, între timp s-au mai accidentat niște mașini da cine mai stă se se uite și se lucrează la pompa de apa din complex că s-a ars. Știți cum e sa nu ai apă? Groaznic. Însă, cum m-am născut și am trăit vreo 19 ani în Bacău, probabil, singurul oraș din România fără apă curentă mi-a venit gândul liniștitor – se va rezolva curând, ca doar stăm în București, mă rog, adiacent, altă conductă, aceleași drepturi. După ce îmi mecanizasem gestul de a deschide și închide robinetul pentru a verifica apa, începuse să mi se…








