-
Lăsați copiii să se plictisească!
Înainte să rămân însărcinată cu Andre, am citit o carte extraordinară a lui Ion Vianu – Amor Intellectualis. Citesc puțin, dar mă îndrăgostesc de fiecare carte pe care o am în mână. Dacă primele 10-20 de pagini nu mă prind, o las ca pe o rochie care nu se așează bine la umeri. Cred că e un gând greșit, căci Stephen King în ”Despre scris” spune fix contrariul – citește orice, o carte proastă te poate învăța mai multe decât una bună. Bănuiesc că are dreptate, dar timpul e atât de scurt căci numai chef să mi-l ocup cu povești plictisitoare nu am eu răbdare. Numai oamenii proști se plictisesc!…
-
Eu când sunt obosită, vreau să stau
Știți cărțile acelea în care există câte un joc pentru fiecare tip de teamă, frustrare sau anxietate a copilului? Le-am citit, dau roade, sunt bune. Am aplicat și teoria ”timpului special” în care părintele stă cu copilul după orele de la birou 10-20-30 de minute, cât îl ține răbdarea, energia și baierele de la creier. Merge, funcționează atâta timp cât cina nu e o urgență și nici uniforma care trebuie să fie mâine curată. Dar, să-mi fie cu iertare, astea cu: – Joacă-te cu mine, mami! – Vreau să joc fotbal cu tine, mami! – Hai la apă, mami! – Palete, mami! – Hai, ”Nu te supăra, frate!”, mami! –…
