-
Anul despărțirilor. Anul iubirii.
Anul acesta a fost anul în care am pierdut cei mai mulți prieteni. Unii au plecat fizic din această viață, majoritatea au plecat din viața mea. Eu nu mă leg de obiecte cum mă leg de oameni. Până acum mă defineam ca având profil de obsedat. Până la urmă, se împlinesc vreo 30 de ani de când m-am îndrăgostit iremediabil, așa cum credeam eu, de Axl Rose. O dată ce mi se punea pata pe un gest, pe un zâmbet, pe o mișcare, nici nu trebuia să fie omul întreg, dezvoltam în jurul acestui lucru o emoție, o stare, o obsesie ce nu mai îmi dădea pace. Și îmi cream…
-
Mamele singure sunt eroine
Am o prietenă, de care v-am mai spus, care s-a separat în pandemie de soț. Ea a rămas cu trei copii, mai măricei, el s-a dus unde a crezut că e mai bine. Cunoscându-i situația, eu și oricare dintre noi, ar fi făcut la fel în locul ei. Nu și-a luat rolul de victimă, ba din contră, a știut exact ce o va aștepta și a rămas cu capul sus ca să aibă grijă de casă, serviciu și copii. Acum, în perioada verii e plecată cu copiii în vacanță. Cu toți trei, singură. Și el este plecat în vacanță. Cu noua lui iubită, tot singuri. Dacă ar fi să gândim…
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…
