-
Ziua în care nu am făcut nimic
Vă vine să credeți că am avut parte nu de una, ci de un weekend întreg singură, fără să nu fac nimic? Dacă mi-ar fi spus cineva acum o lună că voi ajunge să am 2 zile numai pentru mine, iar eu să reușesc să le păstrez doar pentru mine, i-aș fi spus că e nebun. Pe cuvânt de mamă care dacă ar fi putut ar mai fi cerut niște zile în plus de la Dumnezeu ca să mai scrie niște emailuri sau să se mai joace puțin cu copiii. Dar e o vorbă tare înțeleaptă care spune că Dumnezeu nu îți dă ce vrei, îți dă ce ai nevoie.…
-
Mâine o să ni se pară cea mai frumoasă zi
Ieri, Facebook-ul mi-a adus aminte de o fotografie făcută acum 5 ani. Iat-o! Andre avea 4 ani, iar Beti, 2. Locuiam într-o casă mai mare, într-un cartier rezidențial cu asfalt pe stradă, puțin praf și parc sigur pentru copii. Aveam garaj și nu era nevoie să curăț niciodată mașina de zăpadă, era mereu încălzită iarna și scoteam cu ușurință sacoșele de cumpărături direct în casă. Aveam femeie la curățenie, la călcat, doar mâncarea mi-o făceam singură. În schimb, ca mamă și om eram epuizată. Treceam prin cea mai grea perioadă a vieții mele, copiii erau mici, Beti plângea continuu când o duceam la grădiniță, schimbasem deja 2 grădinițe, eu lucram…





