-
Cum ne învățăm copiii să pună limite sănătoase colegilor de la școală
Despre bullying și cum sunt copiii agresați la școală în diverse feluri am tot auzit și vom tot auzi. Nu cred că vom ajunge vreodată în viața asta să trăim într-o lume în care să nu existe oameni care să nu pună etichete, care să nu agreseze sau să nu facă glume proaste pe seama altuia. Pentru că nu trăim într-o lume perfectă și ăsta e un fapt concret. Că pe vremea noastră mozoleala cu zăpadă sau trasul fetițelor de codițe nu se chema bullying nu înseamnă că nu tot asta era. Iar între noi fie vorba, unul dintre motivele pentru care nu-mi place iarna este fix această bătaie cu…
-
Paradisul e să aibă cine să-ți întindă o mână de ajutor când orașul a uitat de tine
Mă găseam zilele trecute prin București, în zona pieței Obor. Multă lume, aglomerație, mașini, tramvaie, autobuze, specific zonei. – Ce-o fi mai greu de suportat, oare, Centura Bucureștiului super blocată mai tot timpul sau orașul aglomerat și semafoare de care nu mai reușești să treci? mă întreb eu retoric în timp ce fac slalom cu atenție printre gropi și mașini parcate aiurea. Singurul gând pozitiv care îmi trece mai mereu prin cap atunci când am astfel de momente de cumpănă este să-mi amintesc de vara trecută când eram în Lisabona și rândul de mașini peste podul Vasco da Gama măsura km întregi. Și mi-am zis atunci, mie, veșnica îndrăgostită de…
-
În clasa a II-a am avut un vis
Cine este fratele/ sora mai mică să ridice mâna sus. Eu tocmai am făcut-o. Voi, ceilalți, ascultați povestea, n-o să vă pară rău, promit! Acuma, cei cu mâna ridicată sus: când erați copil, ce vă doreați cel mai mult și cel mai mult în relația cu fratele sau sora voastră? Să fiți ca el, nu? Și eu. Așa că, într-o zi, pe când soră-mea era într-a șasea și citea o carte a început să râdă de una singură. Soră-mea citea mult și la fel de mult râdea și singură. Mi se părea super fascinant să citești romane întregi și să nu te deranjeze nimeni. Cumva, parcă știam că o să-mi…
