-
– Băi, mami, vorbește și tu frumos!
Toată ziua s-au certat. – Hai să jucăm Jenga! le-am propus eu. – Daaaa, Jengaaaaa, au strigat ei în cor. Ce bine, vor amândoi același lucru, mi-am spus eu în șoaptă, fericită. Unul a început să facă turnul, iar celălalt să-și construiască un tanc din piese. Momentul în care unul a început să țipe, iar celălalt să fure piese stătea la o milisecundă. Doi au renunțat la Jenga în favoarea tancului, și așa am apucat să jucăm Bandito. Până când și celălalt a vrut Bandito și ne-a furat cartea principală. Iar am strâns rândurile și am luat-o de la capăt. Prieteni pentru totdeauna, da? – Mami, hai să ne prinzi!…
-
Așa o să te ţin în braţe
Cred că dacă ne-am oferi mai mult timp, nouă, să ne amintim cum eram noi copii, ce aveam noi nevoie și după ce plângeam cel mai mult, cred că viața noastră de părinte ar fi mai simplă. Dacă am face pace cu noi și ne-am lăsa să fim părinți. Pur și simplu. E noapte și noi ne întoarcem de undeva de unde amintirea n-a dăinuit peste ani. Mama o ține pe sora mea de mână, tata pe mine. Mi-e tare somn și abia am trecut de alimentara din cartier. Mai avem cel puțin 10-15 minute până acasă. Suntem pe jos, nu-mi amintesc de ce nu avem mașina cu noi.…
S-ar putea să-ți placă și
Cum se vede bogăția prin ochii unui copil
O mamă nevorbită
Vara asta este despre scris
-
Iubirea a fost răzbunată
O să ziceți că repet, dar iar am fost la Lidl să cumpăr: făină, fructe și drojdie și am ieșit cu coșul plin și fără drojdie și fără lapte bătut. De a trebuit să mai intru și la Mega. Dar s-o luăm cu începutul. Cum intri în parcarea de la Lidl, toate semnele de circulație sunt doborâte la pământ, nu există sau sunt puse degeaba. Locurile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități sunt ocupate abuziv de cei cu 2 mâini, 2 picioare dar sigur cu mai puțini neuroni decât ceilalți, iar majoritatea mașinilor sunt parcate exact acolo unde nu este trasată parcarea: în fața magazinului, perpendicular cu locurile libere de…
-
Ce bine e la noi acasă!
Pândeam momentul să prindem liber la Therme cam de când luaseră copiii vacanță, de acum 2 săptămâni. Am verificat zilnic gradul de ocupare și în fiecare dimineață era undeva între 3 și 4 din 6 niveluri. Unde să te mai duci? Că 30 de minute facem numai pe drum, iar în 30 de minute se ocupă Thermele mai ceva ca magazinele când au promoție la tigăi. Așa că am prelungit așteptarea copiilor până la nivelul maxim. În noaptea aceea, ne-am pus ceasul să sune ca la plecările cu avionul, câte două ca nu cumva să ratăm trezirea. La primul sunet am sărit din pat ca arși, direct în costumele de…
S-ar putea să-ți placă și
Când frații fac cea mai bună echipă
Mama cu două mâini drepte
Liniștea, liniștea din capul mamei
