-
În numele umbrei și al luminii
Aș putea număra pe degetele de la o mână dățile când mi-am prins părul în coadă. Nu-mi place pentru că îmi dă o stare de nepotrivire cu cea care sunt azi, Dina care își face timp pentru ea ca să-și facă părul. O iluzie. Trăim în atât de multe preconcepții despre noi: eu nu mănânc decât salată cu ton, eu nu mă îmbrac decât în pantaloni, eu nu pot să mint, eu nu mă machiez sau nu port tocuri, eu nu am nici o problemă, eu sunt fericită, mi-e bine cu mine așa, cu 10 kg în plus, mie mi-e bine cu soțul meu care mă critică, așa învăț să…
-
Nimeni n-a reușit amintindu-și mereu că-i nefericit, dar mulți au reușit vizualizând fericirea într-un moment nefericit!
Acum că ne-am strâns și noi mai multicei pe pagina asta, peste 17 000 pe facebook și 60 000 care mă citesc lunar, simt nevoia să clarific niște lucruri în legătură cu ce se întâmplă pe această pagină. Asta mi se trage de la faptul că în ultimele zile am primit câteva comentarii mai puțin în concordanță cu ideea de relaxare a blogului, nu le-aș zice neapărat ”hate” (ură) pentru că tot ce este spus pe ton negativ și în cuvinte dure e o frustrare, o apăsare de butoane exact la expeditorul mesajului, așa că eu i-aș spune mai degrabă ”pain” (durere), motiv pentru care mi s-a ridicat mingea la…
-
Și mie mi-e dor de tine, tată!
Dacă sufletul mi-ar fi din plastilină și toate durerile s-ar transforma în săgeți subțiri de dor, în mine-ar fi o gaură imensă cu margini creponate și colți de fier. Iar dacă viața mea ar fi steluțe și noaptea, nopți ce greu se dorm, în mine-ar fi o luptă dură între-a-l iubi la nesfârșit și a-l lăsa să plece-n tihnă. Viața e mereu o luptă Cu tine sau cu cei din jur. Unele de dus mai simplu, în timp ce pentru altele ai nevoie de ani întregi să înțelegi că poate drumul trece prin iertare. Și-nveți să te mulțumești cu cioburi de pahare sparte. Și-un suflet iertător, dar trist. Împăcat, dar…
-
Formele nevăzute ale unei mame
Săptămâna trecută am experimentat două roluri diferite: mamă de doi copii fără nici un copil acasă și mamă de doi copii cu un singur copil acasă. A fost cel puțin interesant să-mi văd reacțiile și comportamentul în situații de altfel cu nimic diferite față de o zi normală, dar cu totul și cu totul noi nemaiavând copiii prezenți cu mine. Ca și un drum într-un trecut uitat, fără ore de luat copiii de la grădiniță, de dus la fotbal, de pregătit meniul de seară, de a fi zen pentru a te juca cu ei, de a avea răbdare să-i asculți și să le citești o mie de povești și să…
