-
Viața de cuplu e atât de frumoasă când bărbatul are ochi să vadă, iar femeia glas să spună!
Mi-a scris ieri un domn un mesaj prin care mă ruga să-i spun de unde am cumpărat pila de unghii de sticlă din video-ul meu. Mă știți că nu prea sunt eu cu lacrimogenele și ștersul nasului în batista on line-ului, dar așa m-a impresionat mesajul lui că am lăsat toate cele deoparte și i-am dat o mână de ajutor. Mi-a scris că soția lui își dorește tare mult pila aceea, că a căutat-o și nu a găsit-o niciunde. Și-atunci, m-a impresionat și mai mult, am lăsat și cafeaua baltă și am căutat să-i trimit link-uri să-i simplific omului viața. Fericirea stă în lucruri mici Sună ca un clișeu, ohooo…
-
Jungla EU-rilor: EUL victimă, EUL vulnerabil, EUL grandios. Și EUL echilibrat.
Mi-a trebuit o săptămână jumătate ca să pot să-mi strâng gândurile mănunchi și să pot pune în cuvinte experiențele acumulate în tabăra ”Eu, femeia”, de la Gura Portiței. Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte această săptămână aș spune fără dubiu, atât: de acum înainte, viața mea se împarte în două: înainte de tabără și după tabără. Nimic nu e prea mult pentru fericirea ta! Când am plecat eram un om cu încrederea sub nivelul apei și oricât de mult am lucrat pe acest aspect în ultima perioadă, și am tot lucrat, realitatea e că tot apăreau destul de multe momente când nu reușeam să mă ridic și să…
-
Povestea celor trei cutii (III) – Nimic nu este mai presus decât fericirea ta!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. – Și a treia? – A treia e pentru mine! – Pentru tine? Păi ce, e ziua ta? Nu trebuie să fie ziua noastră ca să ne amintim să…
-
Iertați o mamă care țipă, sufletul ei este fărâmi
Dacă ar fi să se facă un top cu lucrurile pe care mamele ar vrea să schimbe la ele, sunt convinsă că locul fruntaș ar fi câștigat de “să nu mai țip la copii”. Nu cred să existe frământare mai mare pentru o mamă ca atunci când țipă la copii, când simte că-și pierde calmul, frustrările de care este cuprinsă și părerea de rău că – din nou a țipat la puiul de om, fragil și nevinovat. Vina de care sunt cuprinse apoi își scoate colții ascuțiți într-un rânjet odios și le reduc toate eforturile și bunele intenții la 0 (zero). Și așa, rămâne mama din nou, cu sufletul sfâșiat…
