-
Omul sfințește locul, dar nu toate locurile sunt sfințite de oameni
Auzim peste tot: trăiește în prezent! Ia fiecare zi așa cum vine, fă pași în ritmul tău. Iar apoi, mintea noastră: – Cum să fac asta? Cum? Stau așa și …ce mai fac? Sau: – Eu muncesc în fiecare zi, nu trăiesc în prezent în fiecare zi? Permiteți-mi să vă să spun că nu prea. Și vă dau și un exemplu tare frumos pe care eu l-am luat ca o lecție pe mai departe. Astă vară eram în Portugalia și am intrat într-un magazin, Salsa, să mă uit la o bluză. Salsa e o marcă portugheză cu haine foarte calitative, dar destul de scumpe, unul dintre motive pentru care nu…
-
Care-i prețul unui costum de om?
– Dragul meu, azi aș vrea să mă duc la Bookfest singură. Vreau să mă plimb printre cărți și să mă relaxez. Iar la 12, o prietenă își lansează o carte la care vreau să particip, i-am spus eu duminică dimineață, somnoroasă și relaxată. Pentru prima dată după mult timp stătusem în pat atât cât aveam nevoie. Mă simțeam bine, prea bine! – Îhî, îngână el încă dormind. Mă îndrept spre bucătărie să-mi fac cafea. Zâmbesc, mă simt bine. De fapt, sunt fericită. O duminică după amiază numai pentru mine. Îmi amintesc de zilele când eram elevă și mă duceam la Biblioteca Județeană, îmi umpleam brațul de cărți, apoi mă…
-
Cel mai bun lucru pe care-l poți face pentru copilul tău
La Webstock, anul acesta, m-au inspirat trei categorii de oameni: – cei până în 25 de ani care au atins succesul în viață (Cornel Amariei, 24 ani) – cei până în 35 de ani care au atins succesul în viață (Vlad Voiculescu, 35 ani) – cei peste 35 de ani care au atins succesul în viață (Andreea Esca, 46 ani) Unde succes înseamnă acolo unde mi-ar plăcea să fiu eu sau măcar copiii mei la un moment dat. Și unde succesul nu ține de vârstă. Vlad Voiculescu, 35 ani, inventatorul rețelei citostaticelor, părintele MagicHome și MagicCamp, fost Ministru al Sănătății – Cel mai bun lucru pe care-l poate face un…
-
Mama mea e magică!
Ce perioadă obositoare ni se așterne-n față. De vreo 2 săptămâni nu mai reușesc să scot capul la lumină. Știu, nu sunt singura, nici măcar una la un milion. Sunt probabil eu și încă 99% din întreaga populație a planetei la acest moment. Alerg după cadouri, se merge greu, mi-au furat oglinzile, nu reușesc să mi le inscripționez, am pierdut o grămadă de timp și cu asta. Cozile sunt interminabile la orice, magazinele arhipline, serbări peste serbări, săptămâna asta Andre are campionat de fotbal, unde nu (prea) joacă dar trebuie să fie prezent pentru creșterea încrederii în sine și a satisfacției nevoii de apartenență la grup. În fiecare zi de…
