-
Să crezi în nebunia celuilalt e cea mai frumoasă dovadă de iubire
Am avut această revelație în călătoria noastră din Africa. Sunt ani de zile în care mi-am dorit enorm de mult să fac safari, să simt sălbăticia, să cunosc oameni și civilizații noi, să mă las îmbiată de preparate culinare diferite. Viața mea e definită prin dorința de a cunoaște, în termeni mai puțin ortodocși se numește lăcomie. Cunoaștere prin experiență. V-am mai povestit pe aici, că din acest motiv nu am excelat la școală. Am trăit ani de zile cu impresia că sunt mediocră, chiar slabă și că nu pot mai mult, în contradicție cu ceea ce îmi spunea intuiția că orice e posibil. Să scriu cărți, să ajung în…
-
Visul meu devine realitate (II). Când îți dorești cu adevărat, vei reuși!
(continuare de la partea I) Felicitări! Așa, la final. :) Sunt fericită, cartea a ieșit foarte bine. Să ai succes și s-o lansezi așa cum îți dorești! Mi-a scris ieri editoarea, după o muncă la foc continuu de 2 luni. Gata! Ultima virgulă a fost adăugată, ultimul paragraf modificat, ultimul punct închis. Și-abia de-acum începe greul Dacă mi-ar fi spus cineva acum vreo câțiva ani că cel mai simplu lucru din a scrie o carte este fix partea de a o scrie cred că l-aș fi crezut puțin nebun. De fapt, bărbatu-meu a tot vrut să mi-o spună dar risca să nu mai vorbesc cu el o viață jumate, așa…
-
Masa celor 4
– Mama mea a fost casnică. Așa era pe timpuri. Bărbatul aducea banul, iar femeia se ocupa de casă și copii. Dar mama mi-a spus așa: Tu să nu stai niciodată la mila bărbatului! Tu să ai banul tău! – Tu ai banul tău? Mă întreabă Vocea Critică, în timp ce se așază la masă. – Spune, tu ai banul tău? Ce faci toată ziua în casă? Mai faci și altceva decât copii? Uită-te în jurul tău, toată lumea are o meserie, muncește pe bani. Ai văzut cât muncește fosta ta colegă de școală? Dar pe aia de apare mereu la televizor? Tuuuuu nu faci decât să stai la mila…
-
Niciodată visul n-a fost mai aproape de a fi atins
Acum mai bine de 20 de ani, eram eu printr-a șasea, scriam mici articole despre o iubire imposibilă față de Axl Rose la Cenaclul literar ”Ramuri tinere”. Participam și la concursuri, iar din primii bani câștigați mi-am luat o pereche de ochelari de soare super fițoși care m-au ținut fix 3 zile, iar de restul rechizite la școală. Pentru mine, scrisul la acel cenaclu reprezintă cea mai frumoasă amintire din toată copilăria mea. Puteam sta ore în șir să scriu, să tai, să reiau, să repun în frază până să dau forma finală. Trăiam fiecare cuvânt, virgulă și propoziție. Făceam paranteze, acolade, adăugam, scoteam. Citeam și reciteam de zeci de…
