-
Să crezi în nebunia celuilalt e cea mai frumoasă dovadă de iubire
Am avut această revelație în călătoria noastră din Africa. Sunt ani de zile în care mi-am dorit enorm de mult să fac safari, să simt sălbăticia, să cunosc oameni și civilizații noi, să mă las îmbiată de preparate culinare diferite. Viața mea e definită prin dorința de a cunoaște, în termeni mai puțin ortodocși se numește lăcomie. Cunoaștere prin experiență. V-am mai povestit pe aici, că din acest motiv nu am excelat la școală. Am trăit ani de zile cu impresia că sunt mediocră, chiar slabă și că nu pot mai mult, în contradicție cu ceea ce îmi spunea intuiția că orice e posibil. Să scriu cărți, să ajung în…
S-ar putea să-ți placă și
Lecția castelului de nisip
Răspunsurile vin din sinceritate
Bărbatul – scurt ghid de îmblânzire
-
Dacă vrei să-ți cunoști mai bine familia, invit-o la nuntă
Când m-am măritat în primăvara lui 2010, la nunta noastră din România am avut vreo 100 de oameni. 80 prieteni, 8 membri din familia mea din Bacău și Piatra Neamț și 12 din familia lui Cris din Portugalia, Elveția și Franța. Întreabă-mă astăzi, însă, ce-mi amintesc cel mai mult de la nunta mea: câți bani a dat fiecare sau cum ne-am distrat și cine a participat la fericirea mea? O să-ți răspund că nici măcar nu-mi amintesc suma finală, dar că mi-ar fi plăcut tare mult să fi venit toată lumea din familia mea, toți unchii și mătușile, verișorii și verișoarele, să facem o reuniune de familie cum probabil alta…
-
Nunta visurilor noastre actualizată la realitate
În drumul nostru zilnic către casă, când începe Smiley să cânte Vals la radio, inevitabil se apucă și copiii să mă întrebe: – Mami, asta e melodia pe care te-ai căsători tu cu tati? – Nu, dragii mei. – Dar pe ce melodie te-ai căsătorit? Să le spun, să nu le spun, să-i mai las să viseze, să nu. Astfel, mi-am amintit că acum 8 ani, cam pe vremea aceasta, alergam eu presată de timp să organizez nunta. Nu aveam nimic pus la punct, iar din toate cele trebuincioase pentru un astfel de eveniment, un singur lucru avea bărbatul de făcut. Să aleagă valsul. După o cursă contra cronometru de…
S-ar putea să-ți placă și
La voi curge apa?
Nevasta, mașina și periuța de dinți nu se împrumută niciodată!
-
Nu pot trăi o secundă fără el
Prima dată când l-am lăsat pe Andre singur cu bunicii a fost când acesta avea 9 luni. Am participat la nunta unui bun prieten de-al nostru în Portugalia, și cum evenimentul a avut loc la vreo 100 km distanță de locația de origine, am decis să îl lăsăm pe Andre acasă cu bunicii. Motivele au fost multe și diverse: se odihnește mai bine, mănâncă hrană proaspătă, face baie, stă la răcoare în casă și nu în ultimul rând, stăm și noi, părinții, mai relaxați (ceea ce s-a dovedit ulterior, total eronat). Socoteala de-acasă nu se potrivește cu cea din târg Am plecat imediat după prânz, înfruntând o căldură maximă, fără…
