-
Cel mai de preț lucru nu este să întrebi, ci să asculți
Când suntem mici suntem întrebați constant dacă știm vreo poezie, dacă doamna de la grădi e frumoasă, dacă am învățat să citim și să spunem ceva în engleză. Când mai creștem, suntem chestionați dacă ne-am făcut iubiți. Și indiferent de răspuns suntem bombardați despre cum ar trebui să arate, să vorbească, cum să se comporte cu noi și noi cu ei. Mai creștem puțin și suntem întrebați despre când ne căsătorim, când facem copii și apoi, alt copil, cât câștigăm la serviciu și întotdeauna primim un set continuu de opinii, păreri, sfaturi. De cele mai multe ori nesolicitate. Mai pe la final, raportăm despre pensie și la ce-o folosim că…
-
Viitoare șoferiță de raliu la categoria 80+
Dacă vreodată vă întrebați: oare de ce mi se întâmplă mie toate astea? Să știți de la mine un singur lucru: nimic nu e întâmplător în viața asta. Toate experiențele pe care viața ni le oferă vin ca să ne pregătească pentru lucrurile incredibile ce urmează să se întâmple. E nevoie doar să ne lăsăm să fim. Era ianuarie când m-am înscris să fac școala de șoferi în 2008. O iarnă blânduță, cu ceva ghețuș, puțini nămeți, dar totuși, iarnă, iar eu abia puteam ține volanul drept. Pe vremea aia stăteam în zona Tineretului, aveam metroul la 5 minute de casă, mă durea pe mine la teniși de carnet și…
-
Secretul cuplurilor care îmbătrânesc împreună
Tocmai am ieșit din perioada de două zile în care adulții în rang de părinte nu și-au vorbit. Dacă aveți vechime pe acest blog, știți deja că 2 zile de nevorbit la noi e tare mult. Regula: nu te culca supărat pe nici un membru al familiei se aplică în proporție de 99% în familia noastră. Restul de 1% fiind de obicei situațiile în care mie îmi trebuie să procesez întreaga situație, să mă ventilez cu fetele la cafea sau pe principiul: nu mai am cu ce mă îmbraca, îmi împrospătez garderoba. Soțul meu, cum bănuiesc că se întâmplă și pe la voi, nu are de obicei nici o problemă.…
-
Obișnuiți-vă să vă fie bine, pentru momentele când vă va fi greu!
Cred că una dintre cele mai mari tentații pe care le avem după ce ne căsătorim și ne întemeiem o familie este aceea de a nu mai ieși din tipar, facem ritmic același lucru, devenim dependenți de omul de lângă noi, mamele uneori de copii și începem să uităm de noi. Cred că de aici provine și temerea celor care nu vor să se căsătorească. – Cum să stau toată viața lângă același om, să mă duc la serviciu și să aduc bani acasă ca să plătesc ratele la bancă și taxele la stat? – Păi, și eu? Când o să mai vizitez lumea, când o să mai am timp…
