-
Ceasurile inteligente pentru copii oferă liniște mentală părinților
Poate că vă întrebați la ce mi-a trebuit să testez ceasurile inteligente XKids dacă de 3 luni singura monitorizare pe care o fac este să nu stea copiii pe jocuri în timpul orelor de școală. Mă refer la cel mare, că Beti este umbra mea și mai degrabă m-ar monitoriza ea pe mine: unde mă duc, ce fac, când mă întorc și câte acadele mai sunt în cutie. Ei bine, până nu am intrat în posesia acestor ceasuri nici prin cap nu-mi trecuse cât de utile pot fi, dincolo de monitorizarea efectivă a locației copilului. E ca atunci când faci mâncare de 2 ori pe zi și începe să-ți placă…
-
Unghii frumoase în 15 minute acasă
Se spune că unghiile sunt cartea de vizită ale oricărui om. Adevărat, nimic nu e mai urât să vezi pe cineva cu unghiile rupte, murdare sau neîngrijite. Poți să fii tu în costum sau cu pantofi stiletto în picioare, dacă ai negru sub unghii, mai bine stai acasă. Problema însă, ca orice în viață, e atunci când la împărțirea calităților tu erai plecată la piață după spanac, iar când te-ai întors ai mai rămas doar cu niște unghii mici, crăpate, uscate și fără viață. Norocul nostru e că nu mai trăim cu ursul în bârlog, acum avem oje semipermanente și unghii false în câte culori și cât de lungi vrei.…
-
O apă, 5 lei?
Sunt copilul care a stat ani în șir la rând la sifoane pentru că era singura bucurie pe care ne-o puteam permite fără eforturi financiare supraomenești. Sunt copilul care bea suc numai de Crăciun, din ăla verde cu kiwi, care nu văzuse kiwi cum nu văzusem eu banane, dar trăgeam de el ca să ne ajungă și de revelion. Tortul și acest suc erau singurele bucurii cu care intram în noul an. Asta ca să-mie fie clar de ce încă mai visez noaptea bomboane cu cacao pe deasupra = amandine. Sunt copilul care împreună cu soră-sa au mâncat luni întregi orez fiert, așteptându-și părinții plecați prin Polonia să vină acasă…
-
Cine-a scos Lidl în drum, ăla (n-)a fost om nebun…
Nu mă consider o persoană cheltuitoare, nu fac terapie prin shopping, nu mă atrag publicitățile la pantofi sau haine, sunt inofensivă la reduceri. Asta dacă mă întrebați pe mine. Dacă îl întrebați pe soțul meu, o să vă zică probabil, că s-a însurat cu cea mai mare cheltuitoare în viață, că are sute de poșete, pantofi pentru fiecare ținuta (NOT!) și că toate propozițiile la mine încep cu verbul ”a cumpăra”. Asta doar pentru că nu le-a cunoscut pe celelalte. Cum și noi suntem măritate cu cei mai mari insensibili bărbați în viață, până la următorul. Eiiii, dar așa nevinovată cum sunt, s-au inventat totuși niște magazine și pentru categoria…
S-ar putea să-ți placă și
Cum ne putem apăra în fața conflictelor
Am un copil rebel, cum îl ponderez?
Am renunțat la dulapul de sus
