-
Acum da, am înțeles….
Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, soțul meu este portughez. Eu sunt româncă din Bacău, el e portughez din Coimbra. Dacă vă pasionează telenovelele sau poveștile de dragoste, puteți citi pe blog povestea noastră. Din 2005 locuim în România. Aici ne-am căsătorit, aici am născut copiii, tot aici i-am botezat. Tot din 2005 toamna am vizitat România de maxim, maxim 10 ori. La mare am fost de vreo 3-4 ori. La munte de alte 3-4 ori. Aș putea să spun că e drăguț, că avem o țară frumoasă, cu oameni ospitalieri. Realitatea e că nouă nu ne-a plăcut. Eu am mai insistat. Ba să mergem în Bucovina, ba în…
-
Regulile educă, iar excepțiile întăresc relațiile dintre noi
Abia așteptasem ziua de sâmbătă să mă prindă și pe mine ora 8 în pat. Visam la mirosul de așternut răcoros, la mușchii ce mi se vor întinde leneși pe saltea, la ochii ce mi se vor deschide încet, relaxați. – Mamiii, se aude ușor în urechea dreaptă. – Hîîîîî….., răspund eu în chineză. – Mamiiiiiiii, repetă vocea ca un ecou. – Da, Beti, răspund ca să nu prelungesc agonia. – Putem lua înghețată? – Acuma nu. Dimineața nu se mănâncă înghețată. – Păi noi vrem înghețată. – Am înțeles. Dar mâncăm mai încolo înghețată. A plecat. Eu am rămas cu un colțișor de gând că nu e tocmai liniștitor…
-
Există date în calendar și există date importante în calendar. Azi e una dintre acelea.
Azi se împlinesc 8 ani de când ne-am căsătorit. Nu voi scrie o scrisoare de dragoste celui care îmi stă alături de 14 ani. Aceste lucruri țin de cel mai înalt nivel al comunicării în cuplu, respectiv comunicarea intimă care ar trebui să se facă doar între cei doi implicați în relație. (Acesta este unul dintre motivele pentru care acele mesaje de iubire trimise pe Facebook, în văzul tuturora, sunt greu digerabile de către unii dintre noi. E ca și cum te găsești în dormitorul omului fără să vrei) Putem sărbători iubirea în orice zi De multe ori se spune că nu e nevoie de o zi de naștere, de…
-
Meseria, brățară de aur. De 14k, cu facultate în străinătate și fericirea ca mărunțiș
Atât a fost pusă la colț educația tradițională încât mi-e și un pic jenă să vă spun că eu, din când în când, îi mai întreb pe copiii mei: – Tu ce vrei să te faci când vei fi mare? Nu se compară, bineînțeles, cu stupizenia de: – Pe cine iubești mai mult, pe tata sau pe mama?, întrebare ce frustrează infinit logica și bunul simț. Nici la categoria glumă proastă nu poate intra. E ca și cum ai întreba-o pe o mamă: – Pe care dintre cei doi copii îi iubești mai mult? Polițist, astronaut și doctoriță Voi ce voiați să vă faceți când erați întrebați? Eu, se știe,…
