-
Iubirea a fost răzbunată
O să ziceți că repet, dar iar am fost la Lidl să cumpăr: făină, fructe și drojdie și am ieșit cu coșul plin și fără drojdie și fără lapte bătut. De a trebuit să mai intru și la Mega. Dar s-o luăm cu începutul. Cum intri în parcarea de la Lidl, toate semnele de circulație sunt doborâte la pământ, nu există sau sunt puse degeaba. Locurile de parcare rezervate persoanelor cu dizabilități sunt ocupate abuziv de cei cu 2 mâini, 2 picioare dar sigur cu mai puțini neuroni decât ceilalți, iar majoritatea mașinilor sunt parcate exact acolo unde nu este trasată parcarea: în fața magazinului, perpendicular cu locurile libere de…
-
La ce ne mai sunt buni părinții?
Sunt la rând la Lidl. Unde în altă parte? Dacă ar exista o aplicație pe telefon care să calculeze ritmicitatea cu care vizitez eu Lidl-ul cred că ar înnebuni pe loc soțul meu. Cât despre mine, eu sunt mai rezistentă la astfel de vești ce implică bugetul familiei. Mai ales când adaug la iaurtul bio niște rondele cu gust de oregano. Revenind, cum stăteam eu așa la Lidl cu căruțul plin, cumpărând doar niște banane bio, în spatele meu se așază o doamnă mai în vârstă cu o singură pâine în mână. Una dintre obsesiile cu care am rămas de când am fost însărcinată și care mi se reconfirmă de…
-
Sunt colecționar. Iar asta-i consumă toți banii mamei din portofel
Dacă mi-ar fi spus cineva acum câțiva ani, pe când copiii erau mici, iar eu încă dețineam trofeul de mamă perfectă în vise și gânduri, că va veni ziua în care Stikeez-urile îmi vor programa lista de cumpărături, vor decide meniul zilei și îmi vor face stocul de șervețele de bucătărie, scobitori și șosete pentru următoarele trei ierni i-aș fi spus că e nebun. – Cine, eu? Cred că nu mă cunoști! Eu, să dau banii pe prostii? Să-mi educ copiii în spiritul consumerismului? Ai mei nu vor face asta niciodată. Ai auzit? NI-CIO-DA-TĂ! Dar precum vorba cântecului, niciodată să nu spui niciodată… A fost suficient să intre copilul cel…
-
Aprecierea naște eroi
Profesia a fost mereu un punct sensibil la mine. Primele mele amintiri sunt cu mama îmbrăcată într-o rochie movulie, vaporoasă cu brațele pline de flori. Frumoasă și extrem de iubită de toți copiii de la grădiniță. Apoi la serbări, părinții o felicitau, copiii îi săreau în brațe, pe unii i-a și cununat după mulți ani. Cu tata am imaginea lui Popey, marinarul care merge teleghidat după mirosul de spanac, dacă ați văzut desenele. Așa și el după mirosul de motorină și ulei de mașină. Are mecanica în sânge, și cred că eu l-am moștenit. De soră-mea nu mai zic. Pentru mine este model de profesionalism în meseria ei. Eu muncesc…
-
Cine-a scos Lidl în drum, ăla (n-)a fost om nebun…
Nu mă consider o persoană cheltuitoare, nu fac terapie prin shopping, nu mă atrag publicitățile la pantofi sau haine, sunt inofensivă la reduceri. Asta dacă mă întrebați pe mine. Dacă îl întrebați pe soțul meu, o să vă zică probabil, că s-a însurat cu cea mai mare cheltuitoare în viață, că are sute de poșete, pantofi pentru fiecare ținuta (NOT!) și că toate propozițiile la mine încep cu verbul ”a cumpăra”. Asta doar pentru că nu le-a cunoscut pe celelalte. Cum și noi suntem măritate cu cei mai mari insensibili bărbați în viață, până la următorul. Eiiii, dar așa nevinovată cum sunt, s-au inventat totuși niște magazine și pentru categoria…
