-
Cel mai simplu e să-i ajuți pe ceilalți
Când am descoperit, de curând, această credință a fost ca și cum am traversat o furtună de nisip și am ajuns într-o oază cu Dumnezeu așteptându-mă la masă. – Poftiți de luați loc, tocmai vi s-a reconfigurat viitorul. Cum vă simțiți? – Lovit de tren. Nu e ca și cum toată viața mea a fost despre a-i ajuta pe ceilalți. De la a încerca să cos balonul spart al prietenei mele bune pe când aveam 5 ani, până la a salva un copil sărac din mâinile unor bătăuși când eram într-a-ntâia, până la a le face temele la română colegilor într-a cincea, până la meseria pe care mi-am ales-o, de…
-
Cum aducem pacea în mijlocul unei crize
Cumpărăm biblioteci întregi cu cărți pentru copii despre cum să-și gestioneze emoțiile de la cele mai fragede vârste. Mergem la cursuri, citim cărți de dezvoltare, ascultăm podcasturi, vizionăm filme, unii dintre noi facem chiar și facultăți de specialitate, dacă ne trezește cineva în miezul nopții știm pe de rost toate emoțiile pozitive și negative și cum nu trebuie să ne ferim de nici unele, că toate au rolul lor în dezvoltarea copilului care doarme lângă noi în pat. Dacă părinților li s-ar testa nivelul teoretic de pregătire în creșterea copiilor, ar lua toți 10 cu felicitări. N-am absolut nici un dubiu! Și totuși….. Când vine vorba de gestionarea emoțiilor noastre…
-
Întâlnirea care mi-a schimbat viața
În dimineața aceea, când m-am trezit, am deschis ușa larg spre mare și mi-am umplut plămânii de aer sărat și răcoros. Mi-am făcut o cafea la aparatul pe care mi l-am adus de acasă special pentru această întâlnire și-am inspirat, din nou, aer sărat și răcoros. Încercam să iau din fiecare moment toată seva, cea mai dulce și liniștitoare pentru întâlnirea ce urma să fie. Mihaela ieșise din cameră, iar când s-a întors, m-a găsit îmbrăcându-mă cu o salopetă. – Cred că o să-mi iau altceva pe mine, i-am spus în timp ce mă chinuiam să mă desfac din nou, la fermoar. – Îți stă atât de bine, rămâi așa!…
-
Masa de la ușă ascundea fluturi în stomac
În 2003, la o masă dintr-o cafenea mirosind puternic a țigară se reîntâlneau doi tineri. Era o seară tristă de toamnă târzie. Ar fi putut să ningă, în schimb vântul bătea cu putere printre blocuri, frunzele pomilor demult uscate erau aruncate cu putere împrejur. Ar fi putut să ningă, dar asta ar fi făcut tabloul mai puțin gri. Și-au luat o masă chiar lângă ușa de la intrare, de altfel, singura liberă. Au cerut o cola și o cafea târzie. Apoi, s-au uitat unul în ochii celuilalt. Ea plângea de dor și dragoste, el o îmbrățișa puternic. În stomac aveau fluturi, iar sufletele se făceau bucăți. De așteptare, de separare.…
S-ar putea să-ți placă și
Relația de cuplu – între logică și emoție
Eu sunt șefa! Iar ăsta e regatul meu!
Răspunsurile vin din sinceritate
-
Problema zilei: avem o mamă. Cum o împărțim la doi copii?
Am spus-o de multe ori și o repet de fiecare dată când am ocazia: dacă ar fi să aleg un singur lucru care mi se pare cel mai greu atunci când ai doi copii este acela de a gestiona relația dintre ei și de a te împărți, ca mamă, între ei. Când sunt mai mici, greutățile apar mai mult la nivel de organizare. Unul are nevoie aproape exclusiv de mamă, celălalt nu este complet independent. Unul plânge, celălalt vrea să se joace. Unul merge la grădiniță, celălalt stă acasă, unul mănâncă înghețată, celălalt încă nu are zahărul introdus și tot așa. Practica, parentingul și carnea de porc pică greu la…
