-
Copilul meu. Copilul. Eu.
Mă duceam să-mi iau copiii de la școală. Am parcat rapid pe unul dintre puținele locuri rămase libere și m-am îndreptat spre intrarea în clădirea școlii. În față, părinți, bunici, frați mai mari sau chiar bone se strânseseră deja în așteptarea micuților. Eu m-am așezat în fața ușii din stânga, așa cum ne înțelesesem cu doamna învățătoare ca să nu se creeze confuzie când ies toate clasele. Și cum mă uitam lung prin geamul ușii ca nu cumva să o fi ratat pe Beti care ar fi putut ieși mai devreme, am văzut-o uitându-se la mine. I-am zâmbit, iar ea mi-a zâmbit înapoi. Apoi, mirată că nu vine spre mine…
-
Jungla EU-rilor: EUL victimă, EUL vulnerabil, EUL grandios. Și EUL echilibrat.
Mi-a trebuit o săptămână jumătate ca să pot să-mi strâng gândurile mănunchi și să pot pune în cuvinte experiențele acumulate în tabăra ”Eu, femeia”, de la Gura Portiței. Dacă ar fi să rezum în câteva cuvinte această săptămână aș spune fără dubiu, atât: de acum înainte, viața mea se împarte în două: înainte de tabără și după tabără. Nimic nu e prea mult pentru fericirea ta! Când am plecat eram un om cu încrederea sub nivelul apei și oricât de mult am lucrat pe acest aspect în ultima perioadă, și am tot lucrat, realitatea e că tot apăreau destul de multe momente când nu reușeam să mă ridic și să…
-
Povestea celor trei cutii (III) – Nimic nu este mai presus decât fericirea ta!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. A doua este pentru mătușica Oana cu a cărei zi de naștere dăm cep la sticlele de prosecco și rose, în timp ce bărbații transpiră lângă grătar și copiii mănâncă înghețată în loc de cină. – Și a treia? – A treia e pentru mine! – Pentru tine? Păi ce, e ziua ta? Nu trebuie să fie ziua noastră ca să ne amintim să…
-
Cea mai grea e întâlnirea cu tine
Mă scuzați că am început să devin filosoafă. Cred că de la vârstă mi se trage. Plus, că nici oamenii din jur nu se hotărăsc, de mă amețesc de nu mai știu de capul meu. Ieri dimineață mi-a spus un tip la vreo 20 de ani: tanti. Cum măi, să-mi spui tanti? Eu-s tanti? Ca apoi, mai spre seară, o doamnă să-mi spună domnișoară. Vedeți cum mă bulversează? Acuma, o să-mi spuneți că nu e cum îți zic alții, ci cum te simți, chestii din astea motivaționale și inspiraționale și cu multe – ționale la final. Mda, ce să zic, la mine nu prea funcționează Ori sunt tanti, ori domnișoară.…
-
De-ar mai sta mama la noi….să ne plămădească bucurie în suflet
Ho, ho, ho….a venit și la noi Crăciunul și cum a venit a și trecut. Încă mai găsesc niște sarmale pierdute prin frigider, cu toate că am avut vreo 30 de toate, o jumătate de salată boeuf, cu toate că am făcut din mai puțin de jumătate de kg de carne, încă mai am niște tobă și cârnați, pe care nici nu prea le-am gustat. De cozonac nici nu mai spun. Înapoi în copilărie A fost mama și tata la noi. Nu e nimic mai frumos de Crăciun să îi am pe părinți alături de noi. Copiii se bucură foarte mult de prezența lor, eu mă duc la cinema cu…
