-
Starea de bine începe cu mine!
Am făcut multe greșeli în viața mea de mamă, greșeli pe care abia acum, când copiii au mai crescut le pot vedea în toată splendoarea lor. Nu degeaba se spune că dacă vrei un bătrân să-ți cumperi. Acesta e rostul vieții: când ești tânăr să greșești și când îmbătrânești să tragi concluziile și eventual, să le lași posterității. Pentru cei care vor avea urechi să audă și timp să-și ofere. Una dintre aceste greșeli care pe de o parte, m-au adus aici unde sunt astăzi și sunt recunoscătoare, dar pe de altă parte, cred că dacă aș fi îndrepat-o mai din timp, aș fi salvat niște neuroni și nopți pierdute,…
S-ar putea să-ți placă și
Bărbatul, unde-i bărbatul?
Cum a fost viața ta?
Cel mai simplu e să-i ajuți pe ceilalți
-
De azi îmi voi permite să greșesc!
Psihologic vorbind, în fața unei situații de criză, oamenii devin victime sau supraviețuitori. Alegerea depinde de personalitatea fiecăruia în parte, de discursul pe care ni-l spunem în astfel de situații, de mediul în care ne-am născut și am crescut, de bagajul genetic pe care îl purtăm în venele noastre. Prin natura genei mele m-am născut cu sentimentul de a încerca mereu să fac bine, să fie bine, toată lumea să fie bine și fericită. Am o nevoie existențială de a mă simți bine și de a vedea oameni fericiți în jurul meu. Este un mod de a supraviețui când totul pare că nu funcționează. De a vedea partea bună a…
-
În spatele unui campion stă un copil care a greșit!
Acum 20 ani, când generația mea era la școală, orice greșeală era sancționată grav: primeai note de 4 și 5 cu care nu-ți ieșea media de trecere, teama că nu vei reuși să termini 12 clase te cocoșa de rușine, trăiai continuu într-o nesiguranță soră cu nebunia că nu vei lua la facultate și că o să rămâi pentru tot restul vieții tale la munca de jos. De parcă fericirea stă numai în joburi de director și inginer. Am crescut cu teama că a greși în viață e o catastrofă cu urmări grave care se vor întinde pe zeci de generații, pierzându-le numărătoarea în timp. Toată familia până la gradul…
-
Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte
N-am crezut c-o s-o spun vreodată, dar ascultatul plânsului copilului tău e semn de putere interioară demnă de Oscarul Părinților. Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte a fost aceea de a evita plânsul copiilor mei. Nici tata nu suporta să mă vadă plângând. Și mult timp n-am înțeles cum se justifică iubirea lui în fața incapacității de a asculta plânsul, când acesta e ceva uman, de multe ori, fără putere de control. Nici nu știu dacă am mai apucat să înțeleg ceva, pentru că între timp am devenit și eu părinte cu aceeași incapacitate de a asculta plânsul copiilor mei. Copiii vin să-ți vindece rănile sau…
