-
Nu toți suntem consilieri, psihologi sau medici. Dar putem fi cu toții, prieteni.
Știți că unul dintre lucrurile pe care le fac cu regularitate este să-mi sun lista de prieteni. Cred că o să rămân în analele istoriei ca omul care își suna prietenii să-i întrebe ce mai fac, cum se descurcă, să le spună că se gândește la ei. E puțin ciudat, pentru că eu sunt departe de a-mi plăcea să vorbesc la telefon, prefer activitățile solitare, dar nimic nu e mai plăcut să primești din când în când un telefon fără să-ți ceară nimeni, nimic. Doar așa, ca să-ți audă vocea. Iar eu mi-am asumat rolul acesta, pentru puținii prieteni din viața mea, să-i sun și să le spun că m-am…
-
De ce-ai mai făcut copii dacă ți-e greu?
Întrebarea asta mi se pare că vine din aceeași poveste cu moașa de la maternitate care urlă la viitoarea mamă aflată în durerile facerii: – Haide, împinge, că atunci când l-ai făcut ți-a plăcut! Poate exista ceva mai umilitor decât atât? Dacă aș putea să scot câteva cuvinte din dicționar, sau mai bine, să existe o regulă prin care anumite cuvinte să nu se poată combina între ele printr-o întrebare, ar fi exact astea: De ce ai mai făcut copii dacă ți-e greu? De ce-ar fi treaba cuiva de ce am făcut copii, câți, cu cine și cam când îl fac pe următorul. Mi se pare cel mai personal lucru…
S-ar putea să-ți placă și
Cea mai bună prietenă
Poem (Casa mea cu terasă)
Eu doar am intrat să cumpăr pâine
-
În paralel cu numărătoarea coronavirus, îi numără cineva și pe cei care o iau ușor, în jos, la vale?
Bun, am înțeles, în fiecare zi se raportează numărul celor bolnavi de coronavirus. Dar numărul celor care-și pierd mințile stând acasă, îl contorizează cineva? Eu, de exemplu, că doar n-o să vorbesc de doamna care s-a filmat în timp ce se mânjea cu machiajul pe față, peste tot, haotic iar apoi a publicat filmul, nu știu exact în ce scop, să râdem sau să ne temem pentru viața ei, simt că ușor-ușor mi se împuținează neuronii, ăia morți nu-și mai revin disperați și ei de repetitivitatea vieții, iar ăia vii abia așteaptă să dea colțu’ din același motiv. Desigur, sunt recunoscătoare pentru tot ceea ce a adus coronavirusul în viața…
-
Nimeni n-a reușit amintindu-și mereu că-i nefericit, dar mulți au reușit vizualizând fericirea într-un moment nefericit!
Acum că ne-am strâns și noi mai multicei pe pagina asta, peste 17 000 pe facebook și 60 000 care mă citesc lunar, simt nevoia să clarific niște lucruri în legătură cu ce se întâmplă pe această pagină. Asta mi se trage de la faptul că în ultimele zile am primit câteva comentarii mai puțin în concordanță cu ideea de relaxare a blogului, nu le-aș zice neapărat ”hate” (ură) pentru că tot ce este spus pe ton negativ și în cuvinte dure e o frustrare, o apăsare de butoane exact la expeditorul mesajului, așa că eu i-aș spune mai degrabă ”pain” (durere), motiv pentru care mi s-a ridicat mingea la…
-
Coronavirusul ne pune la încercare. Cât de mult ținem la noi și la semenii noștri?
Evit să scriu despre lucrurile care țin prima pagină a ziarelor, asta și pentru că sunt destui care țin prima pagină a ziarului, numai eu mai lipseam. Pe de altă parte, stilul meu de a face haz de necaz de multe ori nu se potrivește cu lucrurile serioase spre dramatice, așa că, de multe ori mă abțin. Nici cu coronavirusul acesta nu mi-e rușine. Am evitat să-mi spun părerea, tocmai că bănuiesc că sunteți sătui de părerile altora. Plus că, se știe că nici o părere nu e mai importantă decât cea a medicilor, a celor avizați să aibă o opinie și cunosc cât de cât, situația. Eu, care abia…
