-
Când vacanța mică durează 17 zile +
9 ianuarie. A 17-a zi cu copiii acasă. De 17 zile nu am mai fost la birou, abia am reușit să scriu câteva oferte rapid la somnul de prânz al copiilor, iar telefoanele se dau doar în baie cu ușa închisă sau în garaj, strecurându-mă neobservată pentru câteva secunde. După 17 zile sunt epuizată de stresul că am o grămadă de chestii de făcut și totuși, nu am cum să le fac. Sunt stresată că sunt începute și neterminate, că ar trebui să fiu altundeva decât acasă în pijamale, că am întâlniri la care nu reușesc să ajung. De 17 zile joc Monopoly 5+, toate jocurile cu zar, nisip kinetic,…
-
Răbdarea sisifică a portughezilor
Dacă stau prost la vreun capitol, cu siguranță acela este răbdarea. Iar cum răbdarea vine mână-n mână cu tonul scăzut și calmul în vorbire, v-ați făcut deja o idee cam cum NU sunt eu în realitate: o prințesă suavă și gingașă care se mișcă în reluare și șoptește povești la copii diafani. Eu ori vorbesc precipitat, ori dorm, ori m-aude toată plaja, ori dorm, ori sunt prima la semafor, ori dorm. Acum vreo 12 ani, când ajunsesem prima dată în Portugalia, singura care alerga după autobuz mai ceva ca Bolt la Jocurile Olimpice (să amintim totuși că la proba de viteză din generală eram cea mai bună) eram, bineînțeles, eu.…
-
Familia noastră cea de toate zilele
Dacă ar fi să fac un clasament al problemelor pe care le au femeile din postările cu care vin în contact – mă refer aici la grupurile de pe Facebook, dar luând în calcul și persoanele cu care mă intersectez zi de zi, la loc de frunte ar sta relația de cuplu. Relație care, indirect, se manifestă printr-o relație conflictuală și cu copiii. Eu nu fac abstracție. Orice discuție în contradictoriu mă enervează până la punctul de îmi vine să mă îmbrac și să plec unde văd cu ochii. Și să nu mă mai întorc NI-CIO-DA-TĂ! Dar nu plec, știți de ce? Pentru că și el ar putea să facă…
S-ar putea să-ți placă și
Relația de cuplu – între logică și emoție
Bărbatul, unde-i bărbatul?
Cum mai salvăm un cuplu
-
12 ani de magie
Stau cu „Lecții de magie” – Elizabeth Gilbert de o veșnicie pe masa de lucru pentru a îi face o recenzie și să împărtășesc cu voi minunăția asta de carte și cum mă urmărește ea, zilnic, de când am citit-o. Dar cum tocmai ea spune în carte că ideile se plimbă prin Univers și la un moment dat își aleg pe cineva care să le dezvolte și în caz că persoana aleasă nu împărtășește aceleași preocupări, pleacă mai departe spre altcineva care este mai pregătit să se ocupe de ele – abia în seara asta, am reușit să îmi conectez ideile între ele. Căci ideile stau și te așteaptă, nu…
