-
Copiii care nu vor acum e pentru că vor să exceleze mai târziu
Primesc email de la școala copilului celui mare, în clasa a V-a, că se poate înscrie la olimpiada de matematică, el fiind un mare fan al acestei discipline. Și-l întreb: – Andre, vrei să te înscriu la olimpiadă? Stă puțin pe gânduri, iar apoi, răspunde: – Nu. Mă duc la anul. Ei, și pentru mine, dragilor, acesta a fost momentul când eu a trebuit să fac un pas în spate și să proces toate cele studiate până acum la nivel de informație genetică. Că eu voiam să îl înscriu de ieri. Că știu că poate, că știu că-i place, că știu că e o experiență din care poate învăța o…
-
– Te aud, te văd, te iubesc!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Se poate vorbi despre țipat 100 de ani și tot nu vom fi rezolvat problema de a nu mai țipa la copii, în special, că asta ne frustrează cel mai mult. Îmi amintesc acum cîțiva ani, eram la Amfiteatrul Transilvania, pentru cine nu știe e o…
-
Cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze
Nu știu dacă există această vorbă consemnată pe undeva de cineva, dar sigur e adevărat când spunem: cu cât puterea e mai mare, cu atât e nevoie de mai mult timp să germineze. Exemplul cel mai simplu este sămânța de tisă, un conifer, care este aproape identică în dimensiune cu sămânța de floarea soarelui. Pe când florii soarelui îi ia câteva luni să ajungă la maturitate, tisei îi ia aproximativ 10 ani să ajungă la aceeași dimensiune datorită profunzimii și complexității procesului și ritmului ei. Acest lucru, însă, o va ajuta să trăiască aproximativ 500 ani, comparativ cu floarea soarelui de numai un anotimp. (sursă: Cheile Genelor) Același lucru putem…
-
Uneori, iubirea înseamnă răbdare
Una din întrebările pe care mi le pun cel mai des în ultima perioadă este: Ce înseamnă iubirea? Ce este iubirea? Și mi se pare puțin nedrept față de această emoție atât de puternică să nu o fi studiat în manualul de filosofie dintr-a 12-a, pe lângă: ce este omul? ce este Dumnezeu? ce este libertatea? Când suntem mici, iubirea e definiția egală cu părinții. Cu siguranța, cu încrederea, cu atenția pe care o primim de la ei. De aceea, dacă în copilărie nu am avut parte de acestea, le căutăm în partenerul de lângă noi. Și spunem că îl iubim. Și poate chiar asta este iubirea. Când ne facem…
-
Răbdarea, explicată de un bărbat copilului
Că soțul meu este una dintre cele mai calme persoane pe care le cunosc, iar eu eram ocupată cu un rose când a venit Dumnezeu în vizită cu răbdarea, nu mai este o noutate pentru nimeni. Uitându-mă, însă, la copiii noștri, unul mai răbdător, altul mai puțin, tind să cred că te naști cu răbdarea, dar o și poți căpăta, exersând-o. Nu e tocmai simplu, dar nici nu poți face rabat de la ea. Răbdarea te ajută să-și menții calmul, să faci față unui stres, unei situații critice, să iei decizii corecte și să duci la bun sfârșit o acțiune dată. Mamă, ce bună sunt la teorie! Aproape c-ai crede…
-
Abia așteptăm să treacă timpul să ne iasă lucrurile ca apoi să ne plângem că nu avem timp să ne bucurăm de ele
Da, trăim în secolul vitezei, azi avem un telefon de ultimă generație, peste un an apare altul și mai sofisticat, azi mi-am cumpărat ultimul model de mașină, la anul deja e vechi. Putem merge astăzi oriunde ne poartă gândul, iar lumea înstărită își poate cumpăra deja pământ pe Lună. Timpul curge diferit ca acum zeci de ani, când eram copii și ne juca în fața blocului până se înnopta afară. Azi, copiii noștri aleargă în tandem cu noi ba să se ridice în două picioare mai repede, ba să facă pipi la oliță, ba să citească înaintea tuturora, ba la tenis, ba la fotbal, ba la înot. Suntem duși de…
-
Copiii au nevoie să se dezvolte în ritmul lor, cum noi avem nevoie să ne facem treaba în ritmul nostru
Mi-au căzut zilele astea ochii pe tot felul de discuții între mame cu privire ba la copii care nu știu să citească și e obligatoriu la clasa I, ba la copii care nu știu engleză și cu acestea fiind spuse și-au ratat șansa în viață. Mi se pare că trăim niște vremuri atât de stresante pentru rolul de mamă încât, nu pot decât să mulțumesc Domnului că m-am născut mai flower power, și n-am vrut decât de vreo 2 ori să plec de-acasă și să nu mă mai întorc. Mi-am revenit rapid, pentru că între timp fii-mea începuse să meargă, iar cel mare se acomodase deja cu grădinița. Mi-am spus:…
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
-
Prietenia mea pierdută. Prietena din mine regăsită
În 2015 am suferit cumplit după o prietenie pierdută. Atât de mult încât luni întregi m-am întrebat: oare am greșit eu cu ceva? Să-i spun? Și ce să-i spun? Cum să-i explic ceva ce ea probabil nu va înțelege? Că dacă ar fi înțeles, cu siguranță n-ar fi făcut. O să-i spun Irina, dar poate purta orice alt nume. Irina este portugheză, mai mare decât mine cu câțiva ani. Are doi copii și-l iubește pe Andre ca pe propriul ei fiu. Locuiește într-o casă frumoasă, este soția unui expat și atunci când nu se ocupă de copii acasă, face voluntariat la diferite organizații românești și internaționale. Pentru mine este un…
-
Mara și păpușa din cutie
Locuia odată într-un orășel frumos de munte o fetiță pe nume Mara. Tatăl ei pleca la muncă înainte ca ea să se trezească dimineața și se întorcea seara, târziu, apucând doar să-i spună: – Noapte bună, draga mea și s-o mângâie ușor pe păr. Mama ei lucra la spitalul din oraș. Avea grijă de oamenii bolnavi, pe unii îi hrănea, pe alții îi sprijinea. – Am program de oferit zâmbete, spunea ea în glumă, vorbind despre serviciul ei. Venea mai devreme-acasă. Avea de pregătit mâncare și de pus casa la punct. Mara o aștepta mereu, în fața casei sau la geam. Îi era dor și drag s-o vadă venind spre…
