-
Pe culmile succesului. Greu e să-l atingi sau mai greu e să-l menții?
Se spune că greu nu este să atingi succesul, greu e să-l menții. Așa o fi pentru cel care a scris treaba asta, dar în cazul meu nu se aplică. Pentru mine a fost mai greu să ating succesul, mai ușor îmi este acum să-l mențin. Dar să nu credeți că vorbesc direct de pe un iaht din Hawaii, cu maseur personal și cupa plină cu șampanie din aia bună. Ba din contră, vă scriu de la masa din bucătărie, unde am mâncat toată dimineața fructe, iar la prânz, o porție măricică de noodles cu carne de pui. La gustare mai servesc o tură de fructe, iar seara legume. Și…
-
Mulțumesc mie pentru că am făcut curat în casă! Cu toate că știu că mâine va fi la fel!
Se tot practică de câțiva ani și mă tot întâlnesc în jurul meu cu aceste exerciții de recunoștință. Când ai impresia că totul merge prost, că izolarea nu se mai termină și Therme nu se ma deschide, fă-ți listă cu lucrurile care s-au întâmplat azi și o să descoperi cel puțin unul de care să fii mândră și care să-ți ridice moralul: că ai învățat o rețetă nouă de pâine, că ai găsit drojdie la magazin, că ai terminat de citit un capitol dintr-o carte, că n-a făcut bărbatu infarct când ți-a ajuns a treia comandă on line acasă. E foarte important să ne așezăm seara în pat cu sentimentul…
-
Reușita stă dincolo de zona ta de confort
Tot aud în jurul meu că a face tot ce poți uneori e suficient. Într-adevăr, când te străduiești din răsputeri să fii și părinte, și angajat, și profesor, și bucătar, toate la tine acasă, în același interval orar, să faci tot ce poți e suficient. – Nu te-a învățat nimeni cum să fii mamă și nici cursuri de profesor n-ai luat, mi-a spus săptămâna trecută o prietenă bună când i-am zis că simt că nu dau randamentul necesar ca să meargă lucrurile bine. Tu deja ți-ai depășit atribuțiile, a continuat, ai făcut ce-ai putut tu mai bine! Am rămas cu un sentiment de satisfacție. E foarte bine cât fac, sunt…
-
Destin de mamă. Cartea
Când mi-a trimis tehnoredactorul manuscrisul final sub formă de carte, nici nu am putut deschide documentul de emoție. L-am ignorat așa cum ignori un email puțin important. Îl lași ”necitit” ca să nu uiți complet de el, dar nu-l citești în acel moment pentru că ești ocupat cu altceva. Doar că eu nu eram ocupată cu nimic altceva. În ultima lună, viața mea survolează finalizarea și lansarea cărții mai ceva ca avioanele de războaie căutând teritorii noi. Un sentiment complet nou își făcea loc în sufletul meu, un amestec de teamă, emoție și necunoscut îmi dădea o stare de neliniște. În ce m-am băgat? Oare o să o mai scot…
S-ar putea să-ți placă și
Imaginea aceleiași monezi
Este posibil imposibilul?
Ziua în care mama a visat să facă baie
-
Freddie, Dina sau tu, la bază suntem toți oameni cu aceleași dureri, năzuințe și nevoi
Dacă mă urmăriți de ceva vreme, probabil știți că nu prea scriu în trend, la modă sau ca să fac trafic pe blog. Scriu ca să mă simt bine, scriu ca să transmit o idee din care cineva poate învăța ceva și rareori scriu la nervi. Mă rog, scriu la nervi, dar nu public. Pentru că la nervi se spun multe, iar cortexul prefrontal (cel cu care gândim) se blochează. De aceea când ești nervos, e mai bine să bei o cafea, să-ți pui o muzică bună, să scrii dar să stai în pătrățica ta până ți se reașază gândurile la loc. Azi însă, vreau să scriu despre Freddie Mercury.…
