-
Familia noastră cea de toate zilele
Dacă ar fi să fac un clasament al problemelor pe care le au femeile din postările cu care vin în contact – mă refer aici la grupurile de pe Facebook, dar luând în calcul și persoanele cu care mă intersectez zi de zi, la loc de frunte ar sta relația de cuplu. Relație care, indirect, se manifestă printr-o relație conflictuală și cu copiii. Eu nu fac abstracție. Orice discuție în contradictoriu mă enervează până la punctul de îmi vine să mă îmbrac și să plec unde văd cu ochii. Și să nu mă mai întorc NI-CIO-DA-TĂ! Dar nu plec, știți de ce? Pentru că și el ar putea să facă…
-
Bagajele, direct proporționale cu numărul de copii
Probabil vă amintiți de articolul meu de astă iarnă în care povesteam cu mare drag, cât de mult urăsc iarna, în special pentru făcutul bagajelor când plecăm pe undeva: gențile care jumătate sunt umflate cu pantaloni de schi, geci, fulare și mănuși la care pierzi perechea, sacoșele cu încălțăminte de interior, cu bocanci și câte altele. Ei bine, a venit vara și la noi, aleluia mai cu întârziere, și ne pregătim să plecăm în concediu. Dar, vă rog, nu mă întrebați unde. Este același loc mirific în care mergem de 11 ani încoace. Bineînțeles, că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu că m-am măritat cu un portughez și beneficiez de aceeași vacanță…
-
Guest post: (Re)conectarea cu tine și cu cei din jurul tău
”Este prima mea încercare de a scrie ceva, dar, încurajată de Mami pe tocuri, nu am rezistat și am început să aștern câteva idei ce mi-au rămas întipărite în minte în urma participării la Brunch-ul organizat de Prințesa Urbană pe tema conectării cu copiii/cu alte persoane pentru a ne face viața mai simplă și mai frumoasă, subiect analizat de minunata Monica Reu (eu am cunoscut-o inițial virtual prin intermediul celor de la Totul despre mame – o comunitate extraordinară și plină de informații foarte utile tinerelor mămici). Așadar, ce mi-a rămas mie în cap cu titlul de “ținut minte pe vecie” sunt următoarele idei: A te conecta cu tine/cu cineva…
-
Ziua în care mama a stat cu copiii acasă
De mult nu am mai fost atât de obosită ca azi. Mă dor picioarele îngrozitor, mâinile din încheieturi, ochii mi se închid fără să vreau, parcă mi-ar fi și foame dar bucătăria pare acum pe alt continent, vorbesc în dodii și am reușit să scriu 3 rânduri în 15 minute. Încă aud voci strigându-mă, telefonul care sună în derivă rămâne fără răspuns și mă cuprinde o groază soră cu disperarea la gândul tuturor lucrurilor lăsate pe planul doi. Și-mi este atât de somn, dar atât de somn că nici nu pot dormi. Și foame. Dar cine mai apucă să mănânce cu doi copii acasă? Mi-e teamă că în timp ce…
-
Din cugetările unei soţii de corporatist
În maşină, mergem spre petrecerea de deschidere a barului unui prieten. El abia a aterizat din Suceava (de pe şantier). E abătut. – Eşti bine? – Da. Linişte 3 minute. – Eşti supărat? – Nu, sunt obosit. Linişte 15 minute. Doamna din Google Maps vorbește singură. Sună telefonul meu. Ne invită nașul nostru la munte de revelion. E pe speaker. – Nu mergem, stăm acasă. – De ce? – O să alegăm prea mult cu copiii. Linişte alte 10 minute. Eu admir viaţa de noapte a Bucureştiului, el se uită la semafor. Ne apropiem de destinaţie. O maşină oprită pe avarii ne obligă să staţionăm în coloană vreo 10 minute.…














