-
Inocenții, Ioana Pârvulescu (recenzie) – cea mai frumoasă carte despre copilărie și maturitatea de a rămâne inocenți și blânzi cu noi!
Dacă ar fi să aleg o carte pe care ar trebui să o recitesc la nesfârșit, până să-i învăț rândurile pe de rost și să înceapă să-mi curgă încântarea copilăriei prin vene, fără nici un dubiu aș alege ”Inocenții”, de Ioana Pârvulescu. Încă nu am întâlnit o carte mai frumoasă, mai blândă și mai minunat scrisă care să mă transpună într-o lume de basm, a copilăriei inocente care mi-aș fi dorit să nu se mai termine niciodată. ”Inocenții” este povestea a patru copii, frați și verișori, patru adulți și patru bătrâni destul de tineri, cum sincer autoarea îi descrie, care locuiesc împreună în Brașov, pe fostă și viitoare stradă Sfântu…
-
Privind înăuntru și Orbi, 2 cărți de Petronela Rotar (recenzie) – Orice e posibil atunci când îți dorești!
Am citit Privind înăuntru și Orbi, una după alta, în această ordine, acum mai bine de un an. M-am gândit mult cum să scriu despre experiența lecturii, ce să scriu, am procesat, iar apoi, le-am lăsat pe amândouă pe noptieră să-mi așez gândurile în ele. S-a făcut aproape anul și simt nevoia să-mi eliberez capul patului. Așa că azi voi scrie despre ele, iar apoi le pun deoparte, să fac loc celor care mă așteaptă. Privind înăuntru Dacă ar fi să scriu o singură propoziție despre această care, ar suna așa: o enciclopedie a traumelor unei fetițe neiubite, neînțelese, neacceptată, neapreciată, educată într-un stil nepotrivit, devenită astăzi un adult bolnav,…
-
Pacienta tăcută, Alex Michaelides (recenzie) – Traumele copilăriei trezesc monștrii
Mi-am cumpărat ”Pacienta tăcută” pentru că aveam reducere la transport după o comandă mai mare și nu puteam rata oferta de a-mi mai cumpăra o carte. Tot auzisem de ea pe internet, că e mare bestseller prin America și dacă tot intra la categoria ”+1”, zic, să nu rămân indiferentă la popularitate. Ca o cafea pe care o accepți de la tipul de la bar (nu știu cum e, dar îmi imaginez) cu speranța că poate se ascunde o mare atracție ascunsă, dar până la final realizezi că trebuie să-l conduci acasă că și-a uitat cartela de metrou în portofel, pe masă. Pacienta tăcută nu e prea departe de aceeași…
-
Paula, Isabel Allende (recenzie) – Nu uita că celorlați le e și mai frică decât ție
Paula este o scrisoare devenită carte de memorii scrisă de Isabel Allende fiicei ei aflată într-o comă profundă din care nu se va mai trezi niciodată. Când citești aceste rânduri parcă nici nu mai vrei să cunoști alte detalii și-ți vine să dai direct verdictul: – Cartea asta nu cred că e pentru mine. Câți părinți se simt pregătiți de a citi despre tragedia unei mame de a-și pierde copilul la 28 de ani pe-un pat de spital, fără nici un rămas bun, fără nici o îmbrățișare, plângându-și durerea în peste 350 de pagini? Eu clar, nu. Cu toate acestea, am îndrăznit să-i descopăr secretele având deja în palmares prima…
S-ar putea să-ți placă și
Draga mea, soră!
De cand stau acasa niciodata casa nu a aratat mai dezastru
De ce nu plec? De ce mai stau?
-
Casa spiritelor, Isabel Allende (recenzie) – Atunci când îți înțelegi trecutul, ești mai pregătit să-ți înfrunți viitorul.
Nu sunt o cititoare ușor de mulțumit. Probabil că așa o să încep fiecare recomandare de carte de pe acest blog și vă spun asta că o dată ce scriu despre o carte înseamnă că e una pe care n-am putut să o las din mână până ce n-am terminat-o. Care m-a urmărit noaptea, am recitit pasaje, am ridicat ochii să privesc zarea și să înțeleg ce stă dincolo de cuvintele autorului. Una dintre aceste cărți este cea despre care vreau să vă povestesc astăzi, Casa spiritelor de Izabel Allende. Până acum un an n-aveam nici o idee despre această autoare. Născută în Peru, nepoata fostului președinte chilian, Salvador Allende,…
