Destin de mama
Destin de mamă
-
Dușul, berea și condeiul – fabulă mămicească de vacanță
Se apropie finalul de vacanță la copiii preșcolari și școlari mici. Aș fi putut să-mi trimit copiii la bunici în vacanță. Așa, aș fi reușit să fac și eu ceva mai mult decât să scriu articole tot la 12 noaptea în timp ce adun piese minuscule de lego de pe jos. Nu știu dacă sunt un freak control sau am problemele la mansardă, dar de câte ori vine vorba să-mi las copiii pe undeva, iar eu să stau bine mersi acasă, ”omulețul”din creier nu mă lasă. Dacă aș fi fost plecată pe undeva, dacă aveam serviciu din ăla zi lumină sau aveam super mega proiecte în derulare care să-mi ocupe…
-
Eu+Frigider = LOVE
Acum ceva tip în urmă, povesteam aici cum am descoperit într-o dimineață că mi s-a stricat frigiderul. Pare amuzant, dar nici prin cap nu mi-ar fi trecut atunci că o să dureze două săptămâni să pot să-mi pun din nou laptele la rece sau să pot mânca o înghețată, noaptea la 12. Partea bună e că atunci când te apuci să faci deserturi în casă, toate ingredientele sunt la temperatura camerei. Exact cum cere rețeta. Partea proastă e că toate celelalte se găsesc la limita comestibilului. De fapt, nici măcar asta nu e partea cea mai proastă. Cel mai greu și cel mai greu mi-a fost să găsesc pe cineva…
-
Cum a fost în prima lună de școală? Te mai duci? Mă duc, că vrea copilul.
A trecut o lună de la începerea școlii. Pun pariu că nu v-ați dat seama. Nici eu. Doar că mă țin să vă tot povestesc despre experiența lui Andre în clasa 0 și azi s-a făcut luna. Deci, cum a fost prima lună de școală? Conform ultimelor reglementări în parenting pozitiv, nu avem voie să întrebăm copilul cum e la școală, ce-ai făcut la școală și orice legat de școală. Iar cum Andre răspunde cam așa la întrebările ajutătoare: – Ce prieteni ți-ai făcut? – Toți copiii sunt prietenii mei. – Ai o fetiță chinezoaică în clasă, ce cuvinte a învățat în română? – Nu știu. – Ce ți-a plăcut…
-
Timpul e relativ, a spus nevasta lui Einstein, întorcându-se de la cumpărături.
Am fost întotdeauna o persoană mulțumită de felul cum arăt. Nu știu dacă a fost tata despre care am scris aici sau m-a născut mama sub o stea încrezătoare, dar nu-mi amintesc să mă fi simțit vreodată complexată de fizicul meu. N-am fost eu vreo fotomodelă, dar nici disperată după băieți n-am alergat. Sunt de modă veche. Cred că băiatul ar trebui să facă primul pas, indiferent de situație. Și mai bine mor singură decât să mă arunc în brațele cuiva. Fie el și Axl Rose. Că la bază suntem născuți după aceeași genetică – femeia e frumoasă, blândă și isteață, iar bărbatul un pic mai frumos ca cine vreți…
-
Seara, noi nu mâncăm paste
Ies pe verandă și aduc în casă recipientul cu pastele fierte de acum două zile. Le miros lung. Or mai fi bune? Aș putea să le arunc și pe astea, împreună cu somonul, carnea de porc și laptele de soia. Dar mă încăpățânez să le pregătesc împreună cu un sos. Azi se împlinește fix o săptămână de când am rămas fără frigider. Iar afară sunt 20 de grade. Am o stare de nervi constantă când îmi amintesc de asta. Azi noapte m-am trezit pe la 5 și nu am mai reușit să adorm gândindu-mă cum am să arunc iarăși jumătate din mâncarea pregătită în ultimele două zile. Plus, toate cutiile…
-
Comunitatea vecinelor din cartier (II)
(continuare de aici) Am reușit să intru în casa vecinei – pâș, pâș, pâș, pâș. – Fââââââșșșșșș, se aude brusc în dreapta mea. Mi-a stat inima în loc. Parcă nu avea animale în casă, gândesc eu. Simt miros de liliac. Un parfumel își făcea treaba cu brio. Hiuuuuu…. Mai fac doi pași. Pșșșșșșșș…..ce naiba e asta? O fi cineva în casă și-a uitat să-mi spună? Îmi amintesc că nu am bătut la ușă înainte să intru în casă. Am alergat dintr-o mișcare afară cu tot cu sacul negru după mine și dârele roșii cu miros de carne și pește. Dacă e cineva înăuntru? Închid ușa ca și când nimic nu…
-
Comunitatea vecinelor din cartier (I)
De fel sunt punctuală. Iar când întârzii, cel mai mult mă enervez pe mine. Când dorm prea mult, intru în fibrilații. Iar când alții întârzie din cauza mea, cum ar fi copilul la școală, păi să te dai din fața mea, că arunc flăcări pe gură. Azi dimineață, în loc să mă trezesc la 6.30, m-am trezit cu un zgomot de ușă trântită la 7.20. După 4 treziri de-ale lui Beti în toiul nopții: mami, pipi! mami, sete! mami, pipi!, mami, te iubesc! dormeam mai ceva ca ursu-n tren. Mi s-a tăiat respirația când am văzut ceasul. M-am dus rapid spre ușa care tocmai se trântise și l-am văzut pe…
-
Să fie tocuri, să fie haos pe străzi….
Am fost vineri la cel mai mare eveniment de Social Media din România, respectiv Webstock. Nu am să intru în detalii cu cine a vorbit, ce s-a întâmplat și cine a luat premiul cel mare. Pentru că nici nu prea știu. Am stat fix 3 ore, cât să beau o cafea, să fac niște poze, să salut câțiva prieteni și să ascult 3 invitați din vreo 20. Evenimentul a durat mai mult de 10 ore. Iar eu am plecat exact înainte de întâlnirile esențiale. Totul a început cu o zi înainte. De fapt, nu. Totul a început cu o săptămână înainte când am început să mă întreb serios – eu…
-
(Doar) 5 pași simpli pentru un concediu reușit cu copiii
Apreciez puțin spre deloc articolele de tipul: 5 pași pentru a-ți învăța copilul să facă la oliță 10 pași pentru a trece mai ușor peste despărțirea de soțul tău cum să-ți adormi copilul în doar 3 pași, etc Pentru că nu cred că există rețete către fericire. Există liste minune, dar nu acolo unde lucrurile nu stau în controlul nostru. Articolul de mai jos se dorește un pamflet. Al vieții mele și poate al unora dintre voi. Tot să fie vreo 5 ani de când ne facem concediile alături de copii. La început, lejer cu unul. Apoi, foarte interesant și antrenant cu amândoi. Abia de curând, am reușit să înțeleg…
-
Secretul mamelor fericite este…..
Le-am compătimit mereu pe mamele care stau acasă: mai ales pe cele în concediu creștere copil, dar și pe cele care lucrează de-acasă, cu copii acasă sau în orice formă ar fi acasă, cu copiii după ele. Eu am o prietenă bună care a stat acasă cu copilul până la 3 ani, apoi l-a dus la program scurt la grădiniță, până la ora 12. Adică, te trezești, pregătești micul dejun, îl îmbraci, te îmbraci și tu dacă mai apuci, îl duci la grădi, te întorci să-ți bei cafeaua uitată în ibric, asta în cazul în care nu trebuie să treci mai întâi pe la aprozar să cumperi legume pentru supa…

















