-
Diferența între consecința unui comportament nepotrivit la adult și amenințarea la copil
Nu am absolut nici un dubiu că dacă primeam 1 ban de fiecare dată când am auzit: – Păi, cum, copilul trebuie să știe că dacă nu mănâncă tot din farfurie nu primește desert, nu așa se întâmplă și la noi? Dacă nu muncim, nu primim salariu? Deveneam bilionară în euro. Și ca să vă răspund pe scurt, nu, nu este același lucru. Pentru că există ceea ce numim vârstă sau cum ar zice americanul ”timing”, ”a proper timing”, adică un moment potrivit pentru orișice ni se întâmplă în viață. Acest articol vine ca urmare a sutelor de comentarii pe care le-am primit la un alt articol despre anxietatea la…
-
– Te aud, te văd, te iubesc!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Se poate vorbi despre țipat 100 de ani și tot nu vom fi rezolvat problema de a nu mai țipa la copii, în special, că asta ne frustrează cel mai mult. Îmi amintesc acum cîțiva ani, eram la Amfiteatrul Transilvania, pentru cine nu știe e o…
-
Zâmbetul nu se vede, dar dincolo de mască, se aude glasul!
Cred că s-ar fi întors în mormânt șefa de la parentingul modern dacă ar fi văzut ieri cum au fost ”împrieteniți” copiii cu clasele de studiu. E deja istorie povestea cu intratul în clasă a părintelui, așteptatul lângă ușă și îmbrățișarea de despărțire mai lungă de 2 minute. Dacă mi-ar fi spus careva acum 1 an, pe când stăteam cu fii-mea în brațe plângând pe holurile grădiniței că ar vrea să intre dar nu prea, că la pregătitoare nici măcar nu voi putea s-o conduc în clasă și nici măcar nu o va vedea pe doamna învățătoare la moacă, i-aș fi spus că fabulează, iar eu sigur plecam pe câmpii…
-
Adultul, prelungire a copilului din noi
Niciodată nu mi-a fost mai clar ca lumina zilei că funcționăm ca adulți conform programului care ne-a fost întipărit ca și copii. Cred că toate cărțile de dezvoltare personală, de parenting și toți psihologii la care veți merge o să vă spună același lucru. Nu e nici un dubiu. Știu asta de cel puțin 10 ani. – Am înțeles, mi-a strigat el epuizat de discuție. Ai suferit, ok. Acum, treci peste! Altfel n-o să reușești să faci nimic dacă tot stai să-ți plângi trecutul! Nimic mai adevărat. Dar cum fac asta? Pentru că nu e ca și cum mă culc azi și mă trezesc mâine mai calmă, mai liniștită, mai…
-
Masa celor 4
– Mama mea a fost casnică. Așa era pe timpuri. Bărbatul aducea banul, iar femeia se ocupa de casă și copii. Dar mama mi-a spus așa: Tu să nu stai niciodată la mila bărbatului! Tu să ai banul tău! – Tu ai banul tău? Mă întreabă Vocea Critică, în timp ce se așază la masă. – Spune, tu ai banul tău? Ce faci toată ziua în casă? Mai faci și altceva decât copii? Uită-te în jurul tău, toată lumea are o meserie, muncește pe bani. Ai văzut cât muncește fosta ta colegă de școală? Dar pe aia de apare mereu la televizor? Tuuuuu nu faci decât să stai la mila…
-
Bacău, oraș al devenirii mele
De Paște am fost la Bacău. Orașul meu natal, orașul copilăriei și al adolescenței mele. Orașul pe care mulți ani, după plecarea mea la București, nu am reușit să-l mai vizitez. Îmi era o frică teribilă de a mă întoarce în trecut. Îmi era frică să revăd școala și liceul. Îmi era frică să îmi revăd foști prieteni și colegi. Îmi era frică să-mi revăd familia extinsă. Îmi era frică să merg pe stradă, să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Îmi era frică să stau drept în față și să spun: Asta-s eu, așa cum sunt! Pentru că am plecat din Bacău fugind….spre libertate. Astăzi, în casa părinților mei…
