-
Paradisul e să aibă cine să-ți întindă o mână de ajutor când orașul a uitat de tine
Mă găseam zilele trecute prin București, în zona pieței Obor. Multă lume, aglomerație, mașini, tramvaie, autobuze, specific zonei. – Ce-o fi mai greu de suportat, oare, Centura Bucureștiului super blocată mai tot timpul sau orașul aglomerat și semafoare de care nu mai reușești să treci? mă întreb eu retoric în timp ce fac slalom cu atenție printre gropi și mașini parcate aiurea. Singurul gând pozitiv care îmi trece mai mereu prin cap atunci când am astfel de momente de cumpănă este să-mi amintesc de vara trecută când eram în Lisabona și rândul de mașini peste podul Vasco da Gama măsura km întregi. Și mi-am zis atunci, mie, veșnica îndrăgostită de…
-
10 idei de cadouri cu buget redus
V-ați pregătit listele pentru Moș Crăciun, le-ați colectat pe cele ale copiilor? Cu toate că e o lună destul de complicată, drumuri, cheltuieli, facturi la gaz de plătit, decembrie are partea lui frumoasă, mai ales dacă ninge afară iar Moș Crăciun chiar poate veni cu sania trasă de reni și nu pe bicicletă. În plus, nimeni nu spune că nu putem face cadouri frumoase și care pot rămâne în amintirea celor dragi cu buget acceptabil. Nu trebuie să cumpărăm lucruri costisitoare, să facem împrumut la bancă sau să umblăm la banii strânși de casă doar pentru a aduce zâmbete pe chipul celor din jurul nostru. Asta atunci când vine vorba…
-
Povestea celor trei cutii (I) – Căci ce rămâne după noi, vor fi doar amintiri!
Am comandat de la Gruni 3 cutii. – Pentru cine sunt cadourile astea? m-a întrebat Beti când le-a văzut pe toate aranjate, pe măsuța de la intrare. Una este pentru Vanessa, prietena mea care după 8 ani de România se întoarce la ea acasă, în Portugalia. Chiar astăzi. A venit să stea 1 an, maxim 2 pentru că soțul ei fusese transferat cu serviciul, în România. Și cât am clipit din ochi și-am băut câteva cafele bune, s-au făcut 8. Ne știm de când băiatul ei cel mare abia făcuse 3 ani. A făcut grădinița aici, școala, iar apoi, fratele lui i-a pășit pe urme. Ne știm parcă dintotdeauna, soții…
-
Nu toți suntem consilieri, psihologi sau medici. Dar putem fi cu toții, prieteni.
Știți că unul dintre lucrurile pe care le fac cu regularitate este să-mi sun lista de prieteni. Cred că o să rămân în analele istoriei ca omul care își suna prietenii să-i întrebe ce mai fac, cum se descurcă, să le spună că se gândește la ei. E puțin ciudat, pentru că eu sunt departe de a-mi plăcea să vorbesc la telefon, prefer activitățile solitare, dar nimic nu e mai plăcut să primești din când în când un telefon fără să-ți ceară nimeni, nimic. Doar așa, ca să-ți audă vocea. Iar eu mi-am asumat rolul acesta, pentru puținii prieteni din viața mea, să-i sun și să le spun că m-am…
-
Amândoi în aceeași barcă
– Mami, vino repede să vezi ce vreau să-mi cumperi! mă strigă copilul cu degetul arătând către televizor. – Stai puțin că sunt cu mâinile murdare! – Hai, acum, că vreau să-mi cumperi! Las totul, mă șterg repede pe mâini și plonjez în fața televizorului. – Uite, un pluș din ăsta vreau! spune deținătorul unei potențiale fabrici de plușuri la el în cameră. – Bine, iubirea mea. – Cumpără, mami, cumpără tot ce arată la televizor! se aude brusc vocea soțului, făcând o grimasă pe față. – Ce e, dragă, ce s-a întâmplat? – Tu numai verbul ”a cumpăra” cunoști. Cumpără-le de toate că doar nu ne dau afară din…
S-ar putea să-ți placă și
Sunt nervoasă, dar îmi trece
Genul programului – thriller
Ce cauți tu în viața mea?
-
Cum ar fi dacă nu am mai lua lucrurile atât de personal
Mi se pare că dacă vrei să ai o viață liniștită, fără certuri mari acasă, relații bune cu colegii la birou, somn relaxant, copii fericiți și supă caldă pe masă ar trebui să nu mai luăm lucrurile (atâââât de) personal. Să evităm să mai credem că prietena ne-a făcut grasă când ne-a recomandat o rochie XL, că vecina de vis crede că suntem o mamă rea pentru că ne-am rățoit la copil sau că soțul nu ne mai iubește pentru că a uitat să ducă gunoiul. Oamenii din jur au atâta putere cât le dăm noi să aibă! Și dacă sunt grasă, care e problema? Atâta timp cât eu sunt…
-
În clasa a II-a am avut un vis
Cine este fratele/ sora mai mică să ridice mâna sus. Eu tocmai am făcut-o. Voi, ceilalți, ascultați povestea, n-o să vă pară rău, promit! Acuma, cei cu mâna ridicată sus: când erați copil, ce vă doreați cel mai mult și cel mai mult în relația cu fratele sau sora voastră? Să fiți ca el, nu? Și eu. Așa că, într-o zi, pe când soră-mea era într-a șasea și citea o carte a început să râdă de una singură. Soră-mea citea mult și la fel de mult râdea și singură. Mi se părea super fascinant să citești romane întregi și să nu te deranjeze nimeni. Cumva, parcă știam că o să-mi…
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…
