-
Lângă oamenii potriviți, primești a doua șansă la viață
Dacă am înțeles ceva din viața asta, până la vârsta de 40 ani, a fost că viața și modul cum ne trăim viața este despre alegeri. Alegeri la modul cel mai concret posibil! Alegerea să trăiești sau să mori este tot a noastră, că vă vine să credeți sau nu! Punem deseori presiunea pe părinții noștri că ne-au bătut, pe societate că nu avem străzi și trotuare, pe partener că nu ne iubește, pe copii că nu ascultă. În realitate, este numai și numai despre alegerile noastre! Nu vă condamn că vă este greu să acceptați, o spun eu, cea care n-a știut mai niciodată ce alegeri să facă în…
-
Pe culmile succesului. Greu e să-l atingi sau mai greu e să-l menții?
Se spune că greu nu este să atingi succesul, greu e să-l menții. Așa o fi pentru cel care a scris treaba asta, dar în cazul meu nu se aplică. Pentru mine a fost mai greu să ating succesul, mai ușor îmi este acum să-l mențin. Dar să nu credeți că vorbesc direct de pe un iaht din Hawaii, cu maseur personal și cupa plină cu șampanie din aia bună. Ba din contră, vă scriu de la masa din bucătărie, unde am mâncat toată dimineața fructe, iar la prânz, o porție măricică de noodles cu carne de pui. La gustare mai servesc o tură de fructe, iar seara legume. Și…
-
Copilul rău ascultă numai de vorbă bună
Cine-ar fi crezut că o singură lecție de sociologie de acum 7 ani de la facultate o să mă facă să înțeleg astăzi de ce părinții din jurul meu își jignesc copiii și folosesc așa numita ”încurajare negativă” – care este o tâmpenie pentru că ea, în realitate, nu există: – tu n-ai să reușești niciodată – tu nu poți să faci mai mult – ești prea mic, trebuie să mai crești – ești un ratat, îți vei rata viața – nu ești în stare de nimic – mișcă, mă, picioarele alea – ești un gras, te-ai uitat la tine ultima dată cum arăți? etc Nici un copil din lumea…
-
Freddie, Dina sau tu, la bază suntem toți oameni cu aceleași dureri, năzuințe și nevoi
Dacă mă urmăriți de ceva vreme, probabil știți că nu prea scriu în trend, la modă sau ca să fac trafic pe blog. Scriu ca să mă simt bine, scriu ca să transmit o idee din care cineva poate învăța ceva și rareori scriu la nervi. Mă rog, scriu la nervi, dar nu public. Pentru că la nervi se spun multe, iar cortexul prefrontal (cel cu care gândim) se blochează. De aceea când ești nervos, e mai bine să bei o cafea, să-ți pui o muzică bună, să scrii dar să stai în pătrățica ta până ți se reașază gândurile la loc. Azi însă, vreau să scriu despre Freddie Mercury.…
-
Copilul performant se naște în familie
În weekend am fost la meci. A jucat echipa lui Andre cu o echipa adversă. Copii în jur de 8-9 ani. Andre e cel mai mic, nu joacă mult, dar e important să fie prezent, să simtă apartenența la echipă, să fie încurajat să joace și să se implice pentru echipă atât cât poate pentru vârsta lui. Încă mai lucrează la dezvoltarea atenției, coordonarea mișcărilor, întărirea mușchilor. Cine crede că fotbalul e simplu, se înșală. Cum nici un alt sport nu e simplu, cum nimic, de altfel, în viață, nu e simplu. În tribune, un grup de părinți, bunici, rude urmăreau meciul. Unii aplaudau, alții erau dezamăgiți. Un tată striga…
-
Eddy ”The Eagle”, în spatele unui copil de succes stă o mamă încrezătoare
Azi vă recomand un film. Nu am să vă spun multe despre el. Pentru că inspiră atât de mult încât aș vrea să-l vedeți cu toții. Este despre un băiat care și-a dorit toată viața să ajungă la Jocurile Olimpice. Este despre mama unui băiat care o secundă nu s-a îndoit de performanțele lui. Este despre o lume întreagă care a râs de el. Un băiat cu probleme care ajunge la Jocurile Olimpice. Campion. Este despre puterea de a-ți depăși limitele, de a avea curaj nebun, despre determinare și încredere deplină în copilul tău. Ce rol decisiv jucăm în viața copilului nostru! Ce rol greu, fără partitură, fără script, fără…
