-
O mamă nevorbită
Sunt singură, ați înțeles, da? Adică vreo 20 000 de cuvinte nespuse, nevorbite, nearticulate. Mă rog, probabil jumate că cealaltă s-a dus pe întrebările interminabile ale lui Beti – de ce? de ce? de ce? Așa că la poza asta nu m-am putut decide la o singură explicație: 1. Cam atât de prezentabilă m-am putut face pentru o plimbare cu copiii în oraș. 2. Când ai doi copii, nu prea mai ai loc în poză. Probabil cu trei nu mai apari deloc. 3. De fapt, am vrut o poză cu palmierul din spate. 4. Beti are și alte haine, dar le poartă numai noaptea în pat. 5. Am rămas fără…
-
Vara asta este despre scris
Vara trecută, am citit în același tip de concediu – singură cu doi copii timp de o lună jumate, Ferrante – Prietena mea genială. M-a cutremurat, m-a făcut să nu dorm noaptea, să recitesc paragrafe întregi, să trăiesc și să retrăiesc alături de personaje fuga și împăcarea, acceptarea și schimbarea. Anul aceste e despre scris, încredere și perseverență. “”Ce nu înțeleg eu, Stevie, a zis ea, este de ce-a trebuit să scrii un gunoi ca ăsta. Ești talentat. De ce vrei să-ți irosești calitățile?” Făcuse sul un exemplar al romanului și-l agita in fața mea, așa cum ar agita cineva un ziar sul la un câine care s-a ușurat pe…
S-ar putea să-ți placă și
Cum mi-am liniștit copilul după o noapte nedormită
Când frații fac cea mai bună echipă
Vreau în gândurile tale
-
Un minut de relaxare
-
Vara se numără orele pe tabletă și proiectele pe calculator
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] În această perioadă, numită vacanță, în care cafeaua de dimineață se bea ca-n glumea aia de pe Facebook, sub formă de ice coffee, pe la 4 după-amiază, particip fără voia mea la un test de capacitate supranumit – care este nivelul real al răbdării unei mame…
-
Sunt în vacanță. Iar asta chiar îmi ocupă tot timpul
Poate vă întrebați cum se descurcă o mamă singură cu doi copii. Probabil nu vă întrebați că n-aveți de ce, dar știți că eu am tendința asta stranie de a întreba și de a-mi da singură răspunsul. Primul duș după 12 ore pare botez în Apa Iordanului De o săptămână de când sunt singură cu copiii în concediu am reușit să fac un singur duș în timp ce copiii mă strigau, din pat: – Mami, când vii? Închid apa: – Ce spuneți? Mami nu vă aude! Deschid apa că-mi îngheață și ce nu am. Prin stropi de ploaie, ca într-o poveste romantică de vară, aud voci. Închid apa. Ascult. Liniște.…
-
Mama Mentos
Când o să-l mai cert pe Andre că a mâncat prea repede oul Kinder, să-mi amintesc de mine cât de repede am devorat acest tub întreg de Mentos. Și mai am trei în dulap.
-
Din cimitirul de fiare vechi, Dacia lui tata mi-a spus așa
Într-o lume în care erau mai multe locuri de parcare decât mașini, nu existau oglinzi retrovizoare pe partea dreaptă și nici centuri de siguranță, mândria familiei noastre era o Dacie 1310, albă, cu numere pare. Bucuria vacanțelor noastre la cort care și acum mă mai urmăresc noaptea, amintindu-mi de ploi torențiale și vecini care sforăie, fericirea ieșirilor la iarbă verde în familie, în miros de mici și bere vor bălăngăni mereu la limita amintirilor plăcute. Iarnă grea e atunci când radiatorul mașinii este îmbrăcat în carton Pentru cei care s-au născut după `89 sau nu au deţinut automobil în anii de glorie ai Republicii, aflați că orice Dacie venea la…
-
Tu, dac-ai fi copil? Unde ți-ar plăcea să mergi?
Nu sunt adepta vorbirii de rău, în general și a propriei mele țări, în particular. N-o avea ea autostrăzi, mare curată, taximetriști civilizați sau vecini liniștiți care nu bat cu făcălețul în calorifer la 12 noaptea și nici pe vizor nu se uită să vadă cu cine ai venit azi noapte, dar până una alta aici m-am născut și aici am ales să trăiesc. Cel puțin momentan. Dar s-a întâmplat înainte să plec în Portugalia, adică săptămâna trecută, să mă duc cu copiii la un proaspăt loc de joacă deschis în București. În paralel și pur întâmplător, la câteva zile după, am făcut același lucru în Portugalia. Din cauza vremii…
-
Nu știu ce simte un om care ajută o mamă singură cu doi copii. Dar vă spune mama ce simte
– Hiuuuu, să ne tragem sufletul și să mai respirăm o dată! După 3 zile și 3 nopți ca-n poveștile cu prinți ce și-au găsit perechea și mame care încă-și mai caută liniștea am revenit și eu, fericită, la rutina de zi cu zi. Altă rutină. Aia în care sunt departe de casă, singură cu copiii. Că pe cealaltă în care eu scriu dimineața la o cană de cafea, iar copiii sunt la școală s-a dus de mult. Drumul spre vacanță durează 12 ore Am plecat acum 5 zile de-acasă, cu un troller, două rucsacuri și doi copii. Nu m-am gândit nici măcar o secundă la ce urma să mă…
S-ar putea să-ți placă și
5 obiecte care-mi fac viața mai ușoară în bucătărie
Cum a fost viața ta?
Întoarcerea din 1230 de mișcări
