-
Mara și păpușa din cutie
Locuia odată într-un orășel frumos de munte o fetiță pe nume Mara. Tatăl ei pleca la muncă înainte ca ea să se trezească dimineața și se întorcea seara, târziu, apucând doar să-i spună: – Noapte bună, draga mea și s-o mângâie ușor pe păr. Mama ei lucra la spitalul din oraș. Avea grijă de oamenii bolnavi, pe unii îi hrănea, pe alții îi sprijinea. – Am program de oferit zâmbete, spunea ea în glumă, vorbind despre serviciul ei. Venea mai devreme-acasă. Avea de pregătit mâncare și de pus casa la punct. Mara o aștepta mereu, în fața casei sau la geam. Îi era dor și drag s-o vadă venind spre…
-
Mamele pot multe. Dar cel mai greu, pot să se relaxeze.
Am fost întrebată mai demult care este lucrul de care-mi amintesc cu drag din copilăria mea. Din noianul de amintiri, sunt câteva care sar ca floricele în ceaun, sărate și aromate, doar-doar să le aleg pe ele. Ca-ntr-o listă aleatorie, aș putea menționa pepenele din portbagajul lui tata, cititul pe o bancă din parcul Trandafirilor sau prima casetă cu Michael Jackson. – Is Dangerous, ta-na-na-na, Dangerous….. Împreună la bine și la greu Dar cel mai mult și cel mai mult îmi amintesc cu drag de puținele momente când plecam toți 4, în familie în vizită la rude sau în concediu. Ideea lui împreună îmi dădea senzația de unitate, că aparțin…
-
Șșșt, doarme mami!
Ne întoarcem acasă după o zi plină. Eu sunt extrem de obosită. Copiii tocmai și-au schimbat bateriile. În mașină, le zic: – Acum, închideți ochii și faceți un pic de nani. – Nu vreau! – Nu nani! pică răspunsurile ca bomboanele alea tari ca de pe colivă, la final de pomenire. Sunt numai vreo 25 de km până acasă. Croșetez un plan. Deschid geamul meu la maxim ca să intre briza de ocean și nu merg cu mai mult de 60-70 km, cât să creez o atmosferă numai bună de dormit. În spate, copiii se joacă. Eu aștept. Îi aud din ce în ce mai puțin, apoi vorbesc în șoaptă.…
S-ar putea să-ți placă și
Când copilul tace și mama e luată prin surprindere
Mama cu două mâini drepte
Cea mai frumoasă poveste
-
Destin de mamă. Articolul
Mă tot întreabă lumea ce e cu #destindemama. Cred că am găsit azi răspunsul perfect. – Vreau ceai, mami. – Andre, azi nu mai pot face ceai. Mă doare capul, mi-e somn, trebuie să fac și baie, chiar nu mai sunt în stare să fac ceai. – Dar eu vreau! – Am înțeles, dar în seara asta chiar nu mai fac ceai. – Te rooooog! – Andreeeee, mi se termină în curând filmul. Mergi sus, spala-te pe dinți și alege povestea. – Ce film? – Filmul în care joc de dimineață până seară, în fiecare zi. – Și cum se cheamă? Viața mea-i telenovelă Destin de mamă a început în…
S-ar putea să-ți placă și
Liniștea, liniștea din capul mamei
Campionii, campionii!
Comunitatea vecinelor din cartier (II)
-
Când copilul tace și mama e luată prin surprindere
O văd pe Beti tacând. – Ce faci, Beti, ești supărată? – Nu. Stau și eu cu gura închisă.
S-ar putea să-ți placă și
Cum a fost în prima lună de școală? Te mai duci? Mă duc, că vrea copilul.
Care pe care
Dinte pentru dinte….
-
Mama, în fața marii provocări
La restaurant: – Vrem suc, vrem suc, vrem suc! – Copii, apa e mai buna pentru că bla, bla, bla, bla…..(5 minute de explicații) – Vrem suc, vrem suc, vrem suc! – Ori suc, ori înghețată! – Apă și înghețată! Eu sunt fericită. Obiectiv atins! După masă, la terasă: – 3 înghețate și-o cafea. – Mami, ori cafea ori înghețată!
S-ar putea să-ți placă și
Așa o să te ţin în braţe
Toată lumea are nevoie de o mamă
Un minut de relaxare
-
Cred că undeva, în univers, planetele se aliniază. Dar nu de capul lor
Sunt Dina și mi se mai spune „Baba Dina”. Pentru că în facultate dădeam în cărți și le povesteam fetelor despre un blond cu ochi albaștri la un drum de seară. Nu știu care era rata de succes, dar se cam făcea coadă la mine la cameră. Semn că nu vorbeam chiar prostii. Cam așa mi-am petrecut copilăria. Dădeam în cărți la toată lumea, cosând vise: cine iubește pe cine, cine pleacă de unde, dacă iau bac-ul, dacă plec la mare. Printr-a șaptea m-am lăsat de carne. Citisem undeva că vegetarienii pot atinge mai ușor starea de zen, nirvana, de a citi în stele și de a-și asculta instinctul. După…
-
Acum da, am înțeles….
Pentru cine a deschis televizorul mai târziu, soțul meu este portughez. Eu sunt româncă din Bacău, el e portughez din Coimbra. Dacă vă pasionează telenovelele sau poveștile de dragoste, puteți citi pe blog povestea noastră. Din 2005 locuim în România. Aici ne-am căsătorit, aici am născut copiii, tot aici i-am botezat. Tot din 2005 toamna am vizitat România de maxim, maxim 10 ori. La mare am fost de vreo 3-4 ori. La munte de alte 3-4 ori. Aș putea să spun că e drăguț, că avem o țară frumoasă, cu oameni ospitalieri. Realitatea e că nouă nu ne-a plăcut. Eu am mai insistat. Ba să mergem în Bucovina, ba în…
-
De aia unii trăiesc 100 de ani
E ora 8 seara și copiii nu se mai dau plecați de la plajă. E un vânt de-mi clănțăne dinții în gură, am rămas singuri pe plajă dar mi-e drag de ei când îi văd cu mucii pân` la brâu de la apa rece ca gheaţa. Semn că se distrează. – Încă 5 minute, mami! – Te rugăăăm! Cum abia au început să se joace singuri, fără să mai strige: – Maaaaamiiiii, o dată la 3 secunde, încerc să prelungesc și eu momentul cât de mult pot. Precum guma aia ”topitoare” de pe vremea comuniștilor, luată pe sub mână de la nișe polonezi din fața Alimentarei. Încă nu mi-e clar…
-
101 de întrebări care au schimbat fața lumii și tenul mamei
Acum sunt convinsă și mai mult decât sigură că internetul a fost inventat pentru ca mamele: să știe să răspundă la toate întrebările de mai jos și încă vreo câteva sute pe atât să știe că nu sunt singurele care habar nu au că vulpea nu zice nimic, niciodată să învețe cum se calculează ora pe glob să-și reconfirme că un copil care întreabă e aparent un copil isteț, deștept și curios și că la final de 101 de întrebări e perfect normal să confunzi zahărul cu sarea, pasta de dinți cu fondul de ten, apa cu vinul să-și spele creierul pe Facebook Poftiți la distracție! Care este cel mai…
