-
Un nou început
M-am întâlnit zilele trecute cu o prietenă care caută în disperare o școală bună pentru copilul ei. Și-mi povestea c-a primit de la câteva persoane o recomandare bună la una dintre școlile din zona ei și s-a dus să vorbească cu respectiva învățătoare. A intrat în timpul orelor în școală fără nici o problemă. S-a dus la secretariat, s-a interesat de clasa respectivei învățătoare, fără nici o problemă. Putea fi o mamă în căutarea unei școli bune, putea fi un părinte care voia să-și regleze conturile în mod personal cu un cadru didactic, putea fi un soț care să-și omoare soția, angajată la școală, putea fi oricine, să facă orice.…
-
Aceia suntem noi, părinții
Vezi copiii aceia care se joacă lângă apă? Aleargă după un val, râd când îi prinde jucăuș de picior, se aruncă în apă și râd cu gura până la urechi. O vezi pe mama aceea care desenează cu piciorul o inimă perfectă? Un val trece și-o lasă înjumătățită. Copiii o imită, desenând cu degețelele tigrii imaginari, pești și căsuțe. Valul se întoarce la ei, lăsând totul incomplet. Ei o iau de la capăt, mama aleargă după val, certându-l. Copiii râd și-o stropesc cu picioarele. Mama îi ia în brațe și-i sărută pe ochișorii sărați. – Mami, hai, prinde-mă! Strigă copiii în timp ce aleargă pe plaja întinsă. Mama se duce…
-
Crăciunul e despre lumină, speranță și familie. E despre Nașterea lui Iisus și bunătatea lui Crăciun
Mă uit la bradul care clipocește în dreapta mea și simt o bucurie și-o încântare de parcă aș avea din nou 7 ani. Mi s-a oprit memoria la 7 ani. E posibil să fi avut 6 sau 8, dar creierul are memorie selectivă. Alege ce-i place lui mai mult, momentele importante, pietre de hotar care-și pun amprenta pentru totdeauna și în funcție de care ne vom creiona viitorul. Îmi amintesc când țineam post, pentru că atunci când nu ai lapte, unt sau carne postul e foarte ușor de ținut. Când abia așteptam să vină 22 decembrie să ne cumpere tata brad, cel mai mare și cel mai frumos din piață…
-
La ce ne mai sunt buni părinții?
Sunt la rând la Lidl. Unde în altă parte? Dacă ar exista o aplicație pe telefon care să calculeze ritmicitatea cu care vizitez eu Lidl-ul cred că ar înnebuni pe loc soțul meu. Cât despre mine, eu sunt mai rezistentă la astfel de vești ce implică bugetul familiei. Mai ales când adaug la iaurtul bio niște rondele cu gust de oregano. Revenind, cum stăteam eu așa la Lidl cu căruțul plin, cumpărând doar niște banane bio, în spatele meu se așază o doamnă mai în vârstă cu o singură pâine în mână. Una dintre obsesiile cu care am rămas de când am fost însărcinată și care mi se reconfirmă de…
-
Cea mai frumoasă declarație de dragoste
Sunt doi ani de când i-am cunoscut. Au vârsta părinților mei, sunt portughezi, dar locuiesc în România. El a venit cu un proiect care s-a încheiat între timp. Apoi, și-a deschis o afacere pe cont propriu și sper să-i meargă bine. Pentru că merită, merită! Ea l-a urmat. La bine și la rău, nu? În România locuiesc într-un apartament cu două camere. El conduce un Logan, ea nu are mașină. El muncește 8 ore pe zi și ia prânzul întotdeauna acasă, cu soția. Ea îl așteaptă. Vorbește mult, îi este dor nespus de casa ei, de familie, de cafeaua pe care o bea la cafeneaua din colțul străzii din Porto.…
-
Când teoriile de parenting devin o varză cu afumătură
De când sunt mamă, am învățat un lucru foarte prețios – cu cât îți propui mai mult să faci lucruri pentru nevoile tale, cu atât copiii te vor mirosi mai bine și vor face orice să îți ratezi cu succes așteptările. În termeni moderni – cu cât ești mai stresată și dornică să ajungi la birou luni dimineața să finalizezi acel proiect care îți stă agățat de beregată de vreo lună, cu atât copilul îți va simți așteptarea și neliniștea și va face o criză de nervi. Te va dori cu disperare ACUM, se va târî după pașii tăi, dându-și aproape suflarea și strigându-te fragmentat, cu o mână ridicată către…
-
Problema zilei: avem o mamă. Cum o împărțim la doi copii?
Am spus-o de multe ori și o repet de fiecare dată când am ocazia: dacă ar fi să aleg un singur lucru care mi se pare cel mai greu atunci când ai doi copii este acela de a gestiona relația dintre ei și de a te împărți, ca mamă, între ei. Când sunt mai mici, greutățile apar mai mult la nivel de organizare. Unul are nevoie aproape exclusiv de mamă, celălalt nu este complet independent. Unul plânge, celălalt vrea să se joace. Unul merge la grădiniță, celălalt stă acasă, unul mănâncă înghețată, celălalt încă nu are zahărul introdus și tot așa. Practica, parentingul și carnea de porc pică greu la…
