Lady me
Lady me
-
Bula mea miroase a cafea și After Eight. Bula ei a bebeluș și lapte
– Așa mult te admir că-ți faci timp să stai cu tine, să te analizezi, mi-a spus într-o zi Ada. Am reflectat mult la fraza asta. Altfel, cum? Mi s-a părut cel mai frumos compliment. Oricum, dintr-o lipsă uriașă de confirmare, aproape orice mi se pare un compliment. Mă tratez, dar mai am mult de lucru. Am o bănuială că toată viața. Bula în care eu locuiesc este roz cu picățele Este bula în care eu revin cel puțin o dată pe zi, este momentul în care scriu pe acest blog și în categoria #destindemama de pe Facebook. Bula mea miroase a cafea și After Eight cu portocale, este liniște…
S-ar putea să-ți placă și
Băiatul cu bezele
7 lucruri pe care nu le știați despre mine
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…
-
Bine ai plecat, iarno!
În fiecare an, ca un om nebun, sper să nu mai vină niciodată iarna. În decembrie, 2011 când l-am născut pe Andre îmi amintesc că ardea soarele pe cer. Vreo 15 grade. Când am ieşit din spital, m-am gândit: – Wow, anul ăsta va rămâne în istorie ca primul an fără iarnă! În februarie nu mai puteam ieşi din casă. Erau nămeții până la clanța ușii. Anul ăsta am gândit la fel. – Să vezi că ăsta-i anul! Da de unde. Cred că mai degrabă mă mut eu prin Brazilia, decât să mai sper la dispariţia iernii din clima temperat continentală. Hainele de iarnă, o necesitate, nicidecum o plăcere Dacă…
S-ar putea să-ți placă și
Băiatul cu bezele
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
Nu-mi plac despărțirile
-
7 lucruri pe care nu le știați despre mine
Nu mă consider o fire misterioasă. E suficient să citești câteva articole de-ale mele să-ți dai seama că: analizez (prea) mult, îmi place independența, acționez după instinct și vorbesc portugheză. Nu sunt neapărat fan lepșe care se propagă prin mediul online, dar când aceasta vine de la Denisa, una dintre prietenele mele bloggerițe, nu mai stai să te gândești. Așadar, provocarea e să scriu câteva lucruri pe care nu le-ați știi despre mine: 1. Mă obsedează cifra 7. Dintotdeauna. Mi se pare că viața mea se învârte în jurul acestei cifre, totul începând cu Dina din Vechiul Testament, al șaptelea copil al Leei și al lui Iacov, eu născută într-o zi de…
S-ar putea să-ți placă și
În căutarea jobului corporatist
Al treilea copil: soțul
O mamă singură pe străzile Londrei (I)
-
Și-atunci femeia a devenit egală bărbatului, când a schimbat singură cauciucurile
Gura lumii spune că femeile vorbesc despre copii și shopping, iar bărbații despre femei și fotbal. Acum, nu pot răspunde în numele bărbaților, dar femeile au clar și alte subiecte în lista de discuții, precum: decalotăm sau nu, pupăm pe gură sau nu, luăm cu pâine sau nu. Într-o discuție cu niște prietene, ne plângeam și noi ca între femei, cum a venit iarna și trebuie să ne schimbăm cauciucurile la mașină. Ce să zic, subiectul meu preferat. Pe lângă cel cu reparatul centralei, al toaletei și al porții de la garaj. – Eu nici când eram cu cineva, nu se ducea el să schimbe cauciucurile. Tot eu mă ocupam…
-
În căutarea jobului corporatist
De când mă știu mi-am dorit să mă angajez. Să muncesc, să am banii mei, să-mi cumpăr ce vreau, să nu-mi lipsească nimic. Eram copil, printr-a doua, când îi spuneam mamei că vreau să mă angajez la magazinul de jucării. Apoi, la cel cu bomboane. Apoi, pe la 16 ani voiam să fiu babysitter. Ca la 20 ani să fiu asistent social. Apoi, am visat să mă angajez la o corporație. Mi se părea mie că acolo stă fericirea mea supremă. Mă încânta ideea de birou mare, aerisit, mirosind frumos și eu făcând chestii importante. Abia ce intrau multinaționalele la noi în țară, șefi străini, expați, training, telefoane mobile de…
-
Mâncarea are gust mai bun când e servită în familie
Acum o veșnicie, când a venit un prieten grec să mă viziteze în cămin în Grozăvești, m-a întrebat: – Tu ce știi să gătești? Pesemne i se făcuse foame. Inițial, mi-a picat fața. Apoi, când am văzut că omul vorbește serios, am început să îi prezint realitatea: – Știi, eu nu prea gătesc…..nici nu prea am unde….. – Păi văd un reșou aici, îmi arată el antichitatea care nici măcar nu era a mea. – Așa….și….? Când și-a dat seama că vorbesc serios, a plecat în Carrefour-ul care tocmai se deschisese și a cumpărat un kg de linte verde, o ceapă și niște condimente. Apoi, s-a apucat să o pregătească…
-
Făt-Frumos nu există! Și nici broaște țestoase care se transformă în prințese.
Exercițiul zilei: uitați-vă în oglindă și repetați după mine: NU! NU! NU! Scriu aceste rânduri după vehementa campanie #metoo care a apărut pe Facebook. Femei agresate verbal și fizic povestesc întâmplări halucinante. Unele pentru că erau niște copile și nu se puteau apăra, altele în schimbul unor favoruri: o notă mai mare la școală, un loc de muncă mai bine plătit, altele de frică. Eu nu am să vă povestesc nimic din această zonă. Ci despre puterea miraculoasă de a spune NU! Există această gândire că atunci când o femeie spune Nu, de fapt e un Da ascuns. Că vine din plăcerea de ”a se lăsa greu” și de a…
-
De ce nu plec din România
Nu am suficiente degete să număr de câte ori am fost întrebată de ce mai stăm în România, de ce nu plecăm? Ce ne ține aici? Când ne-am întors în 2005 în România a fost decizia lui Cris. Trebuia să-mi finalizez cursurile. Cât de important era asta pentru el pe atât de puțin conta pentru mine. Nu era ca și când aș fi făcut facultatea la care visam. Iar când nu îți dorești din tot sufletul, nu poți face sacrificii să obții ceva. Aș fi făcut orice doar să rămân în Portugalia. Diferențele erau uimitoare între respectul pe care ți-l ofereau oamenii și calitatea vieții. Urma să ne întoarcem după…
-
La voi curge apa?
Despre diferențele culturale multe am mai povestit și probabil, multe voi mai avea de spus. Astăzi, voi vorbi despre consumul excesiv de resurse – apa (caldă). ”Nu aș vrea să generalizez dar noi, ca popor, nu prea ne interesează câtă apă se consumă, dacă se consumă mult sau puțin, nu prea facem economie. Asta, probabil, în primul rând că am trăit vremuri grele fără apă – vă amintesc că sunt din Bacău unde apa curentă încă este un moft și la ora actuală, și în al doilea rând, pentru că totul se împărțea și prin unele locuri încă se mai utilizează sistemul ”la comun”, iar dacă nu consumăm noi, oricum…
