Jurnal de părinte
-
Fericirea are mâinile murdare și pantofii plini de noroi
Cred că cel mai șocant lucru auzit în parc, și știți că în parc poți auzi multe, a fost acesta: – Gigel, te rog să nu mai alergi că transpiri! Și bineînțeles, nelipsita amenințare: – Măi, tu n-ai înțeles? Dacă mai alergi o dată plecăm acasă! Evident copilul a continuat să alerge, că doar de aia venise în parc, bunica sau cine era cu el s-a supărat și mai tare, copilul a ignorat-o și ce relație minunată aveau să aibă amândoi până la adânci bătrâneți. Bazată pe respect și înțelegere. Exercițiul meu, proiecția în viitor De vreo câțiva ani, de când am observat în copii urmările comportamentului meu nu tocmai…
-
Pacea copilului e de patru ori mai de preț decât dreptatea mamei
Pacea e de patru ori mai de preț decât dreptatea (Arsenie Papacioc) Dacă ar fi să mă întâlnesc cu mine cea de dinainte să devin mamă sau de acum 3 ani când experimentam cele mai mari crize cu copiii, mi-aș spune așa: – Draga mea, regulile sunt bune, cele mai bune, dar acum relaxează-te un pic, mergi în colțul opus al camerei și privește din nou către problemă. Ce vezi? Un copil care nu vrea să doarmă sau care nu vrea să mănânce fără plușul preferat, care nu vrea să îmbrace pijamaua sau care plânge după pisica vecinei de vis a vis. La bază e un copil obosit, trist, amărât,…
-
Lăsați copiii să învețe ce își doresc ei și nu ce vă doriți voi pentru ei
Când s-a anunțat la școală la copil că opționalul de engleză avansat are numai 15 locuri și că înscrierea se face pe principiul ”primul venit, primul servit” a picat netul în cartier vreo 2 ore, iar serverele școlii s-au blocat mai ceva ca ale ANAF-ului când se depun declarațiile pe venit. O întreagă isterie despre cursuri, școli și programe de vară unde copilul devine vorbitor de limbă engleză cel puțin nativ. Că în ziua de azi, toți copiii au părinții prezenți acasă, iubire cu nemiluita, înțelegere și acceptare cât cuprinde, jocuri libere și distracție în natură, bunici disponibili și mâncare sănătoasă. E totul un paradis și numai engleza le lipsește.…
-
Iubește în așa fel încât omul pe care-l iubești să se simtă liber
Nu cred să fi existat vreodată o declarație de dragoste mai frumoasă ca aceasta. Fără să-mi fie clar ce caut la omul de lângă mine, în afară că-l visam înalt și brunet, n-am agreat niciodată oamenii posesivi, care sună interminabil la telefon, la care trebuie să raportezi unde ai fost, câți bani ai cheltuit și mai ales cu cine. Poate că așa mi-a fost norocul să dau peste omul care nu mi-a pus niciodată la îndoială încrederea și mi-a dat toată libertatea de care am avut nevoie să fiu eu însămi. Iar la schimb, și eu, la rândul meu, am făcut la fel. În general nu-mi pasă ce fac oamenii…
-
15 semne că părinții au rămas singuri acasă
De o săptămână jumătate n-am mai ieșit din casă. Vecinele m-au sunat să mă întrebe dacă sunt bine, iar fetele de la Lidl sigur cred că m-am mutat din cartier. Astăzi am mâncat la prânz o pungă de pufarine, iar la cină am descoperit o pungă de orez basmati uitată de vreo 2 luni în spatele pastelor în trei culori pentru copii. Mâine o să iau la puricat sertarul de jos de la frigider că în rest e totul gol, sper să găsesc niște roșii pricăjite măcar să-mi iasă de-o salată. N-am mai ieșit din pijamale de 3 zile și tot cu această ocazie am realizat că dacă adun toate…
S-ar putea să-ți placă și
”Privește partea bună a lucrurilor” a fost inventată de o mamă care s-a bucurat când copiii n-au dat foc la casă încercând să-i facă o surpriză pregătindu-i micul dejun
Gândurile unei mame în delir….
Vacanța e despre oboseală, găleți de cafea și lecția de a renunța la control
-
Responsabilitatea nr. 1 ca părinte
Am avut dintotdeauna o problemă cu mâncarea. Nu știu dacă e genetică, a venit de la Dumnezeu sau mediul social și-a vârât puțin coada, eu cred că toate la un loc, dar de când mă știu am mâncat greu, fătă poftă, iar dacă aș putea să nu mănânc cu zilele și să supraviețuiesc ar fi minune pe pământ. Ahh, ce bine e de tine! Parcă aud acolo în spate niște fioruri. Dar, vă rog, nu vă ambalați. Știți, desigur, că nici o extremă nu e sănătoasă. Nici să dai pe spate tot frigiderul de supărare că te-a lăsat iubitul nu e cea mai bună soluție, dar nici să faci foamea…
-
Am un copil rebel, cum îl ponderez?
Mi-a trebuit niște ani să înțeleg că pentru a avea relații fericite sau împlinite, indiferent dacă vorbim despre relația cu noi înșine sau cu soțul, soția, copilul nostru, cu sora sau mama, avem nevoie de a ne da timp pentru a înțelege. Vorbeam zilele trecute cu o adolescentă, acel tip de copil iubit și apreciat, dar rebel și neînțeles. Plângea și-am luat-o în brațe, și-am strâns-o tare și i-am șoptit la ureche: – Vei reuși pentru că ești exact cum ești. Ești bine așa cum ești. Să nu te îndoiești niciodată de tine, niciodată! Din perspectiva copilului rebel, nu e tocmai simplu să supraviețuiești unui conflict interior perpetuu: ceea ce…
-
Copiii sunt ce e mai bun pe lumea asta
Acum câteva săptămâni am petrecut împreună cu o familie de prieteni un weekend în afara casei. Noi cu cei doi copii relativ mici ne-am pregătit cu jocuri, mâncare, gustări, fructe, haine de 3 feluri de ziceai c-am plecat o săptămână în holospațiu și nu doar pentru o noapte, 200 km mai la sud de București. Prietenii noștri au venit cu copilul adolescent și toate exercițiile de relaxare și coborâre în undele alfa realizate cu succes. Pe drum, copiii noștri au mâncat, au dansat, s-au certat de la o jucărie, apoi două, au împrăștiat covrigii, unul a plâns după sticla de apă, celălalt i-a ascuns-o, iar au dansat, s-au împăcat, și-apoi,…
-
Jucăria cea mai frumoasă a copiilor sunt părinții
– Mami, ce se face de Ziua Copilului? – Mergem în parc și ne jucăm. – Ba nu. Părinții fac ce vor copiii. – Și ce-ai vrea tu să fac eu? – Să-mi iei tabletă. – Iar mie o baghetă. – De Ziua Copilului toată lumea devine copil și ne jucăm împreună. – Păi da, eu cu tableta, Beti cu bagheta, iar tu te uiți la noi. Voi ce faceți de Ziua Copilului? Se știe că pe vremea copilăriei noastre, singurele bucurii erau desenele pe asfalt iar în cazul meu se organizau concursuri de scriere literară de unde eu mă întorceam acasă cu un teanc de cărți. Visam la bani…
-
Arma secretă a părinților, a lui Batman, Superman și a cui mai vreți voi că toți câștigă la final
Știți ce e cel mai aiurea când două mame s-au întâlnit în colțul din spate al casei, alergate de copiii care joacă prinselea, care stau pitite și-și povestesc ultimele crize? O a treia pe care când o întrebi plină de compasiune: – Și copiii tăi tot așa fac? Ea îți răspunde, zâmbind: – Nu, ei sunt bine. Haha, păi și la noi la fel, tu ce credeai? Glumeam și noi și nici ascunse nu stăm și nici înghețată încuiate în baie nu mâncăm Nu neg, poate că Duhul Sfânt și-a ales niște predecesori, părinți cu copii, ALEȘII care ne vor sta drept exemplu și după care se vor mai scrie…
