Jurnal de părinte
-
Dă-le, Doamne, părinților de azi, copii puternici!
M-am dus zilele trecute la Jumbo. Și cum probabil știți deja, la Jumbo nu te duci oricum. În primul rând, trebuie să ai neapărat listă clară de cumpărături. Eu, cea cu 5 agende și nici una după ea, eu, cea cu toate listele în minte care se duce la magazin de 3 ori pentru că de fiecare dată a mai uitat ceva de cumpărat, această eu își face întotdeauna listă când se duce la Jumbo. Nici un creion să nu scape, nici un caiet tip II sau ascuțitoare pentru că, altfel, s-a dus bugetul pe anul în curs. Mă ține bărbatu numai pe pâine uscată trei luni de acum înainte.…
-
Pe locuri, fiți gata, start la căciuli și la pufoaice!
N-a scăzut bine temperatura afară că s-a și dat liber la căciuli și geci matlasate. Sunt ani buni de când mă tot întreb și nu înțeleg, de unde li se trage unora și nu puțini deloc, frica asta existențială de frig și disperarea de a îmbrăca copiii până în dinți la primele grade mai răcoroase. Ieri dimineață erau afară vreo 10 grade, iar mai mult de jumătate dintre copiii cu care m-am întâlnit aveau pufoaicele pe ei. Părinții îmbrăcați decent, dar copiii, aceste ființe cărora li se reduce capacitatea de a simți frig/ cald pe propria lor piele erau pregătiți pentru o iarnă extremă în mijlocul toamnei. Să nu răcească,…
-
Într-o viață sănătoasă de cuplu, vocea-i blândă și gunoiul dus.
Eu nu știu sincer ce-a fost în capul lui Dumnezeu când a creat bărbatul și femeia. Așa combinații de hormoni, celule, nervi și neuroni, calculați perfect încât unul să plece la vânătoare după carne de pui nehormonat și celălalt să stea acasă cu copiii, și totuși atât de imperfecți încât unul să se plângă de epuizare și nesomn, iar celălalt să-i turuie cum ar trebui să-și organizeze mai bine ziua, de mă întreb cum pe unii îi mai ține în viață. Și totuși, dacă ar ști bărbatul că, atunci când femeia e supărată, a avut o zi grea în bucătărie, nu vrea cafea și nici înghețată, nici filmul nu-i mai…
-
Gestionarea lacrimilor la copii, această Golgotă a vieții de mamă
Tot aud de educație cu blândețe, să nu țipăm la copii, să nu pedepsim, să nu le oferim chiar totul, să punem limite, să fim fermi dar blânzi, să îi ajutăm să se dezvolte în ritmul lor. Cu calm și răbdare. Cât de bine, dar mai ales cât de simplu sună toate astea Dar ce înseamnă să nu țipăm la copii? Putem să ridicăm vocea cu 2-3 tonuri sau deloc? Ce înseamnă să nu le oferi totul? Îi trimiți în două tabere, dar nu le cumperi a treia pereche de adidași cu luminițe? Chiar dacă știi că îi va folosi până la ultima suflare? Le dai înghețată dar nu le…
-
Nimic nu-i mai presus într-o relație decât să-i respectăm celuilalt limitele
Prototipul băiatului la care visam când l-am întâlnit pe soțul meu acum mai bine de 15 ani, era brunet, înalt și neapărat trebuia să împărtășească aceleași gusturi muzicale ca și mine. Un fel de Enrique Iglesias combinat cu Guns’n’Roses, dacă mă întrebați pe mine acum. Când l-am văzut prima dată, mi-am zis din start: – Nu e atât de înalt cum vreau eu (şi nici GNR nu asculta), deci pas. Ca atunci când îți cumperi rochia de mireasă și vrei să fie perfectă. Nu îți place prima, nici a doua, te întorci la prima, parcă se așeza mai bine pe corp și tot așa, cauți, încerci până simți că aia…
-
Uneori, copiii știu mai bine ca părinții
Am plecat către Bulgaria, în ultimul concediu din vara aceasta. – Faceți pipi ! Anunț eu pe toată lumea. – Eu nu fac, vine ca un bumerang primul răspuns. – Te rog, Beti, să încerci. – Nu fac! – Bine, dacă nu faci, nu faci. Pe drum oprim la o benzinărie. – Pipi, cine vrea pipi? – Nu eu! – Nici eu! – Sunteți siguri? – Daaaaa! – Mai avem până oprim, mai bine încercați acum. – Nu fac! – Nici eu! După vreo 3 ore ajungem la vamă, rând mare, gps-ul ne dă timp de așteptare în jur de 1 oră. Beti dansează în spate. Eu nu zic…
-
Copiii au nevoie să se dezvolte în ritmul lor, cum noi avem nevoie să ne facem treaba în ritmul nostru
Mi-au căzut zilele astea ochii pe tot felul de discuții între mame cu privire ba la copii care nu știu să citească și e obligatoriu la clasa I, ba la copii care nu știu engleză și cu acestea fiind spuse și-au ratat șansa în viață. Mi se pare că trăim niște vremuri atât de stresante pentru rolul de mamă încât, nu pot decât să mulțumesc Domnului că m-am născut mai flower power, și n-am vrut decât de vreo 2 ori să plec de-acasă și să nu mă mai întorc. Mi-am revenit rapid, pentru că între timp fii-mea începuse să meargă, iar cel mare se acomodase deja cu grădinița. Mi-am spus:…
-
Poate vă întrebați cum e cu un copil versus doi copii în casă
Când devii părinte pentru prima dată nici nu-ți stă capul să te gândești cum e să ai doi. Abia când mai trec anii și nu mai visezi noaptea scutece și biberoane parcă prinzi curaj să te întrebi: – Oare cum o fii cu doi? Asta dacă nu ai gemeni și-ai scăpat de nedumeriri, din start. Eu mi-am dorit mereu doi copii, i-am făcut apropiați de vârstă ca să împărtășească aceeași generație și relația să fie mai strânsă între ei. Însă, pe cât de palpitant a fost să mă joc cu amândoi deodată pe atât de interesant a fost să-mi dau seama că împreună au un anumit comportament, iar când sunt…
-
Copilul rău ascultă numai de vorbă bună
Cine-ar fi crezut că o singură lecție de sociologie de acum 7 ani de la facultate o să mă facă să înțeleg astăzi de ce părinții din jurul meu își jignesc copiii și folosesc așa numita ”încurajare negativă” – care este o tâmpenie pentru că ea, în realitate, nu există: – tu n-ai să reușești niciodată – tu nu poți să faci mai mult – ești prea mic, trebuie să mai crești – ești un ratat, îți vei rata viața – nu ești în stare de nimic – mișcă, mă, picioarele alea – ești un gras, te-ai uitat la tine ultima dată cum arăți? etc Nici un copil din lumea…
-
Orice copil își va da la schimb tricoul de marcă pentru un tată prezent și-o mamă relaxată
Tricouri de marcă, pantaloni sofisticați, încălțăminte de zeci de euro care peste 1 lună nu le mai vine, landou ultima generație și jucării cât cuprinde. Mâncare bio: mere, pere, lămâi, dovlecel, lapte, iaurt, carne și biscuiți fără zahăr plus atenție maximă la numărul de glucide dintr-o înghețată. În nici un caz pâine albă sau pui din comerț, cereale dulci sau iaurturi cu fructe. Totul asezonat cu tableta sau telefonul încă de la vârsta la care începe să stea copilul în funduleț. – Ia privește tu rața asta plimbătoare dintr-o parte în cealaltă a ecranului până îți pregătește mama un piure din legume bio. Iar copilul nu și-a mai luat ochii…




























