Jurnal de părinte
-
Dormi? Te rog să dormi…
Dragi surori de iubire nemărginită, povești de noapte bună și gânduri de relaxare seara după ce adorm copiii, Treaba aia cu: 20 de pipi înainte de somn, încă o povesteeeeeeee, te rooooog apă, încă puțină apă mai stai lângă mine, te rooooog ia-mă în brațe acum, lasă-mă jos mai ia-mă în brațe, un pic și-acum, lasă-mă jos mângâie-mă pe păr hai, dormi aici lângă mine ai plecat? Să nu pleci! Continuă și după 5 ani. Nu știu exact dacă o să țină până pleacă la 18 ani de-acasă cu mașina lui bărbatu-meu din garaj, dar minim 5 ani sunt confirmați de subsemnata. Nu mi-o luați în nume de rău. Știu,…
-
Tati e în spațiul lui, să nu-l deranjăm!
Ori că m-am născut dimineață, ori de la prea multă cafea sau poate vreo gură de vin scăpată fără să știu în sarcină, ceva sigur s-a produs ca să-mi nu-mi priască zilele de duminică de când mamă m-am făcut. Știți voi, ziua aia de duminică, pe care până și Dumnezeu a petrecut-o plimbându-se pe-un norișor, vizitând câmpurile de meri înfloriți, ar trebui să fie universal relaxantă pentru toată lumea. Copiii să se joace în liniște, soțul să pregătească masa, iar mama să se relaxezi în cadă, cu o carte și-o cafea bună. Nu 5 minute, nici 6 sau 7, ci o zi întreagă de duminică. N-ai să vezi așa ceva!…
-
Cum am dat-o-n bară ca părinte și am supraviețuit
Nu cred în sintagma: părinte perfect cum nu cred nici în autodefinirea: nu sunt un părinte perfect. Cred, în schimb, că orice părinte visează să devină la un moment dat perfect. (Orice ar însemna perfect pentru noi, unde înțelesul cuvântului perfect e relativ.) Să-și bea cafeaua în liniște în timp ce copiii se joacă pe covor, împreună, fără să se certe, fără să se bată, fără să-și smulgă jucăriile. Să dea copilul fix la facultatea la care visează mama de când l-a născut. Sau și mai bine: să dea la facultatea la care copilul visează de când s-a născut și pe care mama și-o dorește tot de-atunci. Să mănânce broccoli,…
-
Copil obez și fericit nu există
Și doar am zis că nu mai comentez la ce fac alții în jurul meu. Dar așa e omul. Când se vede cu lucrurile sub control, începe să se uite în curtea altuia. Poate – poate, o mai fi ceva de curățat pe-acolo. Dacă până să am copii eram mama perfectă, după primul copil eram mama atotștiutoare, iar abia după al doilea am priceput că habar n-am de nimic, acuma mi se pare că aș putea comenta un pic referitor la modul cum se afișează alții în jurul meu. Nu știu cât sunt de îndreptățită, dar totuși să vă povestesc Azi eram, se știe, din nou la Lidl să cumpăr…
-
Nu vă mai bateți copiii!
Nu știu câți dintre voi își bat copiii, dacă-și bat copiii, sper să nu, sper că data aia când le-ați dat o palmă la fund să fi fost doar o scăpare care nu s-a mai repetat. Iar în cazul în care considerați totuși că bătaia e ruptă din rai, faceți un simplu exercițiu de imaginație: sunteți legați de mâini și de picioare iar cineva vă bagă cu forța pe gât linguri cu ciorbă. Și pentru că refuzați, că ciorba nu e pe gustul vostru luați o palmă la fund ca să nu vă mai moftoriți și data viitoare. Nu v-am convins? Vă mai dau un exercițiu de imaginație: sunteți în…
-
Povestea Puiul, actualizată
O să vă povestesc ceva ce s-a întâmplat anul trecut, în vară. Am avut vreo 3 tentative să scriu despre asta, poate chiar mai multe, dar nu mi-au ieșit până acum cuvintele. N-am simțit că pot reda întâmplarea, real și cu învățăminte, până azi când în mașină, într-o discuție cu copiii toate au prins sens și înțeles. Acum, să vă povestesc Anul trecut, în vară, pe când eram în concediu în Portugalia ne-am hotărât să vizităm împreună cu niște prieteni foarte buni Grădina Zoologică din Lisabona. Am intrat pe la 10.30, am participat la spectacolul delfinilor, apoi am vizita leii, tigrii, girafele și elefanții și când s-a apropiat ora prânzului…
-
Mami, ia-mă în brațe!
Știți probabil că dacă aș putea să întorc timpul înapoi, aș vrea să retrăiesc perioada în care l-am născut pe-al doilea copil. Mi se pare că aș putea face acum totul mult mai bine, aș fi mult mai pregătită și nu m-ar mai lua nimic prin surprindere. Nici diversificarea, nici crizele și nici nopțile nedormite. Am realizat însă că în loc să mă blamez pentru ceea ce aș fi putut face mai bine și din diverse motive n-am făcut-o, mai bine salvez acum clipele supraviețuitoare. Așa că acum vreo 2 ani am concluzionat că niciodată nu e prea târziu să fac orice pentru copilul meu și m-am apucat să fac…
-
Copiii în fața ecranelor: Fetița cu chibrituri a lumii moderne
Nu cred să fie ceva mai provocator în educația copiilor noștri de astăzi, cum e accesul la tehnologie. M-am tot dus la cursuri, conferințe, am ascultat discursurile multor profesioniști, eu, la rândul meu am citit mult și dau cursuri pe tema dezvoltării creierului la copii și accesul la tehnologie pentru ca la final toată lumea să spună același lucru: – Până la 3 ani copiii nu ar trebui să stea absolut deloc în fața ecranului (în perioada aceasta se dublează dimensiunea creierului, se formează cele mai multe legături neuronale și este descoperit științific că acestea se creează cel mai bine prin interacțiune vie, unu la unu) – Undele transmise de…
-
Ca să fie bine la școală, trebuie să fie bine acasă
Să fie vreo 2 luni de când am scris De ce copilul meu nu participă la Comper și cam tot atât de când tot mă gândesc: – Ce-oi fi făcut, Doamne, de-a luat copilul meu singurul din clasă 100 de puncte la matematică. Ba mai mult decât atât, zilele trecute a venit cu o kendamă și un set de culori din partea clasei și un zmeu din partea școlii pentru rezultate deosebite. Vă spun tare sincer că nu mă laud, ci doar încerc să înțeleg, ca orice părinte cu încă un copil ce urmează să meargă în curând la școală, dar mai ales ca fost elev cu traume majore în…
S-ar putea să-ți placă și
Mama mea e magică!
Grădiniță fără bullying, proiect pentru educatori implicați
Poţi să-mi spui….Dina
-
Caligrafia chiar nu este pentru toată lumea
Doar ca să câștig și eu puțin credit în fața voastră, doresc să vă informez că într-un final, cam la un semestru după m-a luat clasa I prin surprindere am reușit să-mi intru în rutină: am câte 3 seturi de culori pentru situații de urgență, am și castraveți cumpărați cu kg ca să fiu sigură că am ce-i da la gustare, copilul s-a obișnuit cu vestiarul de la ora de sport și cu echipamentul pentru fotbal. Aaaaaaliluia! A pierdut de vreo 3 ori cardul de masă, dar asta nu se pune că i le-am găsit la cantină, DUPĂ ce îi cumpărasem altele noi. În cazul în care v-am lăsat un…
