Jurnal de părinte
-
Are mama doi copii, unul mai diferit ca altul
Zilele trecute eram într-un magazin și în timp ce îi căutam ciorapi lui Beti aud dinspre niște rafturi: – Nu mai plânge măi, n-auzi? Ce tot ai? La câțiva pași de mine, un tată cu un copil în brațe împingea un căruț de gemeni. Unul era liniștit, celălalt mai rebel făcea scandal. Mama cumpăra în grabă sticle de apă și body-uri. De când sunt și eu mamă cu doi copii acasă, diferiți precum soarele și luna, nu mai îmi dau cu părerea și mă abțin să trag concluzii. Mi s-au părut doi părinți obosiți, în criză de timp și fără răbdare. Nu-s de condamnat. Numai eu știu cu câtă răbdare…
S-ar putea să-ți placă și
Mami, unde te grăbești?
Halvița copilăriei mele
A venit vacanța, cu trenul din Franțaaaaaa!!!
-
Scriu acest mesaj pentru toate mamele care se îndoiesc de ele
Scriu acest mesaj cu gândul la toate mamele cu copii mici, care plâng întruna, fără oprire, care se trezesc noaptea de-atâtea ori că au pierdut numărul și socoteala, care cred că ei, copiii, fac cumva ceva anume ca să le scoată din minți și să-și piardă capul cu totul. Scriu acest mesaj pentru toate mamele care se întreabă uneori, cu teamă, noaptea-n baie: – Oare o să o scot vreodată la capăt sau o să fiu prima mamă care o să moară de epuizare? Scriu acest mesaj cu gândul la toate mamele care-au țipat, s-au simțit vinovate, care și-au înghițit lacrimile de frustrare și și-au promis că vor fi mai…
S-ar putea să-ți placă și
Ce-l face pe om, un bun cadru didactic?
Când vacanța mică durează 17 zile +
Povestea curajului
-
Nu mi-am dorit niciodată să treacă timpul mai repede
Mi-am zis eu zilele trecute, atât de convinsă încât mi-am deschis repede blogul și-am făcut un titlu din acest gând prețios. – Merită un articol. Ce bine sună ideea de a nu alerga contra firii, contra timpului, să lași copilul să crească în ritmul lui, cu răbdare! Mi-am spus eu, plină de emoție și împlinire. Vise taică, vise… Dar n-a trecut mult timp, și weekendul trecut căutam prin articolele vechi ceva demn de repostat pentru o zi plictisită și friguroasă de duminică. Și-am dat peste un oarecare articol în care eu cu gândurile și cuvintele mele spun așa: – Visez la ziua în care copiii mei vor mânca singuri, vor…
-
Lucrul care m-a enervat cel mai mult să-l aud când aveam copii mici
Cea mai grea perioadă de când sunt mamă a fost, fără nici un dubiu, până când au împlinit copiii 4 ani. Aceea în care nu mergeau, apoi abia mergeau, apoi nu mâncau, se trezeau noaptea, nu vorbeau, vorbeau dar nu înțelegeam ce doreau și tot așa. Iar cel mai urâcios lucru pe care tot îl auzeam a fost: – O să-ți fie dor de timpurile astea! Și l-am auzit de mi s-a luat. Și în loc să mă liniștească, mai rău mă enerva. Pentru că dacă pe mine mă enervează că-s obosită moartă, lasă-mă să-mi duc frustrarea până la capăt. Lasă-mă să mă plâng, lasă-mă să urlu, lasă-mă să mă…
-
Țâțeeee!!!
Am plecat cu ultimul copil recuperat din holul școlii. – Te-am așteptat o grămadă, îmi zice el supărat. – Cam cât? îl pun eu la încercare. – De la 4 jumate. Și e 5. Când a învățat copilul meu ceasul? mă întreb retoric. S-au dus vremurile bune în care îl lăsam 30 de minute pe tabletă și de fapt erau 10. Ați citit greșit, eu nu fac asta niciodată. Pe cuvântul meu de mamă cu dublă personalitate. – Păi și e atât de mult? încerc să mă scuz. – E o orăăăăă!!!! – E juma de oră, dar lasă. A trebuit s-o iau și pe Beti, de aia am întârziat.…
S-ar putea să-ți placă și
Idei de jocuri, alternative la tabletă și telefon
Pijamaua e ultima modă
Zâmbetul e la un curier distanță
-
Ce-o să-i spun când va pleca?
Mă gândesc de ceva vreme, dacă mâine ar veni fii-mea la mine şi mi-ar spune: – Mamă, vreau să plec cu Gigel în India! Eu ce-o să-i spun? Că ce fericită sunt că și-a găsit perechea? Că sunt încântată că vizitează India, lucru pe care eu nu l-am făcut, să zicem, niciodată. Că sunt împlinită că e liberă să aleagă, liberă să decidă, liberă în gândire? O să dau petrecere cu babele la mine-acasă, în timp ce ta-su va pleca în călătoria visurilor lui, pe o insulă de nudiști? Pe principiul, dacă acum nu, atunci când: femeile visează să meargă la striptease masculin și bărbații să stea fără chiloți pe…
S-ar putea să-ți placă și
Al șaselea simț – așa simte mama
Viața noastră e normală doar în 4
Lecția castelului de nisip
-
Copiii noștri vor doar să ne vadă fericiți
Pe timpuri, pe vremea stră-stră-stră-bunicilor noștri se făceau copii pentru a fi folosiți ca mână de lucru la muncitul pământului sau la treburile casnice. Oricât de trist ar suna, asta era realitatea. Murea un copil, se făcea altul. Altfel, rămâneau fructele neculese și animalele nerânite. Asta explică și de ce unii dintre noi încă ne-am dat viața pentru un serviciu, dar într-un concediu n-am pleca nici morți. Din fericire, astăzi trăim timpuri mult mai prietenoase în ceea ce privește nașterea și educația copiilor. Fiecare timp cu pecetea lui. Care-i rolul meu în viața copilului? Copiii nu se nasc la întâmplare și în mod clar, fac referire la nașterile planificate, într-o…
-
Mami, unde te grăbești?
E final de vacanță. A câta vacanță din viața mea, a câta de anul ăsta, nici eu nu mai știu. E final de vacanță, iar eu sunt epuizată. Nu de oboseală, ci de acest ceva care plutește mereu deasupra mea. Că aveam cândva un ritm și-acum nu mai e. Că aveam dimineți libere să lucrez, și-acum nu mai sunt. Că mă aveam pe mine, 8 ore pe zi, cu gândurile mele, cu împlinirea de a fi aproape – aproape de a reuși acel salt spectaculos și-acum nu mai e. Nu sunt obosită. Sunt epuizată să mă culc noaptea, sfârșită că nu am terminat tot ce mi-am propus. Că mai am…
S-ar putea să-ți placă și
Bărbatul și animalul preistoric
Ce-l face pe om, un bun cadru didactic?
Te scot la un crenvurști, în Ikea?
-
Aceia suntem noi, părinții
Vezi copiii aceia care se joacă lângă apă? Aleargă după un val, râd când îi prinde jucăuș de picior, se aruncă în apă și râd cu gura până la urechi. O vezi pe mama aceea care desenează cu piciorul o inimă perfectă? Un val trece și-o lasă înjumătățită. Copiii o imită, desenând cu degețelele tigrii imaginari, pești și căsuțe. Valul se întoarce la ei, lăsând totul incomplet. Ei o iau de la capăt, mama aleargă după val, certându-l. Copiii râd și-o stropesc cu picioarele. Mama îi ia în brațe și-i sărută pe ochișorii sărați. – Mami, hai, prinde-mă! Strigă copiii în timp ce aleargă pe plaja întinsă. Mama se duce…
-
M-am învățat cu ei în brațe
– Tati, știi, când ești plecat, noi o să dormim în pat cu mami. – N-aveți voie, cu mami dorm doar eu, spune el glumind. – Ba da, că mami nu poate dormi fără noi. N-aveți cum să fiți părinte și să nu știți vorba ceea ”nu-l lua în brațe că se învață”, ”nu-l pupa că se învață”, ”nu-l alinta că se învață” și nu știu la ce l-ai mai făcut că orice i-ai face oricum se-nvață. Și dacă-i dai să mănânce numai pâine, tot se-nvață pentru că, nu știu dacă știți, dar: Învățarea e continuă, oriunde, tot timpul În altă ordine de idei, orice i-ați face copilului oricum…
