Jurnal de părinte
-
De ce copilul meu nu participă la Comper
Pentru cine nu are copilul la școală, Concursul Comper este cel mai mare concurs național la acest moment și are drept scop: ”Evaluarea competențelor matematice și de comunicare în limba română, precum şi obişnuirea elevului cu situații de concurs.” Îmi este puțin neclară metoda de a obișnui elevul cu situația de concurs din moment ce Comper chiar este un concurs, de tip grilă, cu barem de corectare și premii aferente. Deci, nu vorbim de o pregătire, ci de o participare la un concurs propriu zis. Sunt părintele care a refuzat participarea copilului la Comper – De ce eu nu particip la Comper, m-a întrebat Andre într-o zi. Ți-e teamă că…
-
De-ar mai sta mama la noi….să ne plămădească bucurie în suflet
Ho, ho, ho….a venit și la noi Crăciunul și cum a venit a și trecut. Încă mai găsesc niște sarmale pierdute prin frigider, cu toate că am avut vreo 30 de toate, o jumătate de salată boeuf, cu toate că am făcut din mai puțin de jumătate de kg de carne, încă mai am niște tobă și cârnați, pe care nici nu prea le-am gustat. De cozonac nici nu mai spun. Înapoi în copilărie A fost mama și tata la noi. Nu e nimic mai frumos de Crăciun să îi am pe părinți alături de noi. Copiii se bucură foarte mult de prezența lor, eu mă duc la cinema cu…
-
Crăciunul e despre lumină, speranță și familie. E despre Nașterea lui Iisus și bunătatea lui Crăciun
Mă uit la bradul care clipocește în dreapta mea și simt o bucurie și-o încântare de parcă aș avea din nou 7 ani. Mi s-a oprit memoria la 7 ani. E posibil să fi avut 6 sau 8, dar creierul are memorie selectivă. Alege ce-i place lui mai mult, momentele importante, pietre de hotar care-și pun amprenta pentru totdeauna și în funcție de care ne vom creiona viitorul. Îmi amintesc când țineam post, pentru că atunci când nu ai lapte, unt sau carne postul e foarte ușor de ținut. Când abia așteptam să vină 22 decembrie să ne cumpere tata brad, cel mai mare și cel mai frumos din piață…
-
Mamele ar trebui să fie nemuritoare
Au trecut vremurile când mă duceam la vreo petrecere sau eveniment cu sufletul la gură și plină de întrebări: – Oare vor adormi fără mine? – Oare or să plângă? – Oare se vor descurca? Realitatea e că n-am plecat niciodată de-acasă dacă am avut cel puțin o fărâmă de îndoială că lucrurile nu vor decurge tocmai bine. Pentru că eu dacă mă duc undeva, mă duc să mă simt bine, nu să stau cu grijă și telefonul în mână. Ieșirile în oraș sunt pentru relaxare Dar cum vremea trece, copiii se măresc, iar producția de vin crește, de câte ori se ivește ocazia de-o ieșire în oraș nu prea…
-
Le cumpărăm copiilor tot ce-și doresc de sărbători?
Ultima provocare în materie de părințeală. Acum vreo 2 ani, mă uitam mirată la mamele de pe Facebook care căutau disperate o anumită păpușă, o anumită mașină, un anumit lego pentru cadoul de Moș Crăciun, altfel se termina lumea dacă nu găseau exact, dar exact ceea ce visa copilul. Eu zâmbeam așa în colțul gurii și-mi spuneam: – Cine eu? Vreodată am să fiu mama disperată care caută tot ceea ce visează copilul să primească de Moș Crăciun? Eu? Niciodată. Copilul trebuie să înțeleagă că nu poate primi tot ceea ce visează sau vede la televizor, trebuie să folosim aceste dorințe pentru a educa copilul în spiritul economisirii și nicidecum…
-
Și, cum s-a descurcat singur în excursie?
Când împarți ziua în peste 15 felii de roluri, fiecare cu responsabilitățile lui, riscul să faci o ciorbă cu de toate tinde spre absolut. Iar ciorba asta are gust de frustrare și tristețe. Cred că e una dintre cele mai mari încercări în fața căreia este pusă mama: să-și mențină echilibrul, fără să-și piardă cumpătul, direcția, mintea. Tu ce-ți dorești cu-adevărat? Aceasta-i întrebarea Era octombrie când am fost anunțați că Beti va merge într-o excursie cu clasa. Urma să viziteze zona Prahovei, iar cum anul trecut ratase o asemenea excursie, mi s-a părut ocazia perfectă de a-și lua revanșa. Îmi făcusem o grămadă de planuri. Că vom merge împreună,…
-
În fața Moșului toți copiii ar trebui să fie egali
Avem mereu tendința să-i responsabilizăm pe alții pentru faptele și dorințele noastre. Vrem să le arătăm dragostea, așteptăm ziua lui să-i facem o surpriză, nu suntem fericiți în cuplu, celălalt e vinovat, vrem să le oferim o jucărie mult dorită, îl așteptăm pe Moș Crăciun…. Știți, nu vom deveni mai buni așa. Ci, din contră, transmitem lipsă de asumare și responsabilizare. Iar Moș Crăciun va obosi și poate, într-o zi, nici nu va mai veni. Anul acesta am aflat târziu că Moș Nicolae vine în noaptea de 5 spre 6 decembrie. Sau poate că am descoperit târziu că data în care mă aflam era fix 5 decembrie. În fine,…
-
Când inima lui e ruptă, iar tu nu mai poți face nimic
Când e mic și neajutorat, noi suntem mereu acolo să-l îmbrăcăm, să-i umplem farfuria, să-i citim, să-l distrăm. Când cresc și nu mai e chiar totul în controlul nostru, vine uraganul. Pe de o parte știm că trebuie să-l lăsăm să-și învețe lecțiile, pe de altă parte murim câte un pic pentru durerea lui. Abia atunci se vede cât de matur suntem ca părinte, cât de responsabil am educat copilul de lângă noi. E seară și mă îndrept să-l iau pe Andre de la școală. Parchez, mă vede, vine fericit spre mine. – Mi-a fort super dor de tine! îi spun, îmbrățișându-l. El nu răspunde, știu că el n-a…
-
Lăsați copiii să vină la tati!
N-am să mă ascund după a treia cafea și-am să vă spun că la noi în casă curge lapte și miere. Arătați-mi unde curge să vin și eu cu două găleți. Când doi oameni nu se înțeleg, primul vinovat este o terță parte, evident zodia: incompatibilitate astrală. Acuma, nu știu dacă voi credeți asta, dar pe mine nu mă lasă complet rece. Eu sunt capricorn și nu mă înțeleg cu zodiile de aer decât la cafea în oraș. Când vine vorba să facem o casă împreună, eu sunt cu pâinea, iar el visează să facem brutărie. Din același motiv, săgetătorii sunt prietenii mei buni care mă scot din amorțeală, mă…
-
Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte
N-am crezut c-o s-o spun vreodată, dar ascultatul plânsului copilului tău e semn de putere interioară demnă de Oscarul Părinților. Una dintre cele mai mari greșeli ale mele ca părinte a fost aceea de a evita plânsul copiilor mei. Nici tata nu suporta să mă vadă plângând. Și mult timp n-am înțeles cum se justifică iubirea lui în fața incapacității de a asculta plânsul, când acesta e ceva uman, de multe ori, fără putere de control. Nici nu știu dacă am mai apucat să înțeleg ceva, pentru că între timp am devenit și eu părinte cu aceeași incapacitate de a asculta plânsul copiilor mei. Copiii vin să-ți vindece rănile sau…
