-
Sunt mamă și declar că nu sunt multitasking
Deseori, aud femei care reușesc să scrie emailuri în timp ce alăptează sau care vorbesc la telefon în timp ce se joacă cu copilul pe covor, care fac mâncare cu o mână și cu alta citesc o carte, care dorm 3 ore pe noapte și a doua zi dau randament mulțumitor la birou. Bravo lor! Pe cuvântul meu că le admir. Eu, de două zile, nu mai scriu nimic că sunt copiii în vacanță. Iar când e vorba de copii, tot ceea ce mai fac prin viața mea, ce-o mai fi de ea pe lângă, e dat uitării. Mă sună de la birou: – Neața, Dina! Ce faci? – Bună,…
-
Cum scoți superglue-ul de pe mâini?
Nu am fost niciodată pricepută la activități de tipul ”ce pot face, două mâini dibace”. Oh no, clar nu pentru mine. Când într-a doua, abia începusem să mă prind și eu cum stătea treaba cu punctul în cruce, s-a terminat semestrul. Ce dezamăgire! De împletit și croșetat nici să nu-mi amintiți. Nu am înțeles niciodată cum poți mișca ritmic două andrele, să dispară miraculos niște lână și să apară gata un pulover. M-a salvat clar ciocolata de casă și crema de zahăr ars la care am fost cea mai bună. Iar astăzi, orezul bucătărit în toate felurile este specialitatea mea. Erau bune și orele acelea de lucru manual de la…
-
Steaua mea norocoasă este aceea. Cea de acolo….
Și cu această ocazie finalizăm a treia zi de povești din concediul în doi, în Grecia. Să vă spun sincer, dacă știam că am să muncesc atâta pentru editarea filmelor le făceam din start pentru blog, mă gândeam și la muzică în timp ce mă plimbam cu feribotul și-mi făceam viața ușoară. Așa, am stat vreo 4 ore ca să scot un film decent: să tai bikini, strâmbături din nas – am realizat cu această ocazie că fii-mea îmi seamănă la strâmbături mai ceva ca picătura de apă, burți prea mari și oameni prea mulți. Tot cu această ocazie, am găsit niște filme foarte drăguțe din Thira – Santorini care…
-
Santorini, locul unde știu sigur că nu m-aș mai întoarce
Așa cum am promis, astăzi am să vă povestesc cum au fost cele două zile petrecute în Santorini. Dacă ar fi să aleg un singur cuvânt să descriu experiența, acesta ar fi plictisitor, dacă ar fi să folosesc mai multe cuvinte ar fi: frumos, stâncos, fără plaje, prea scump pentru ceea ce oferă, nu e pentru noi. Santorni e ceea ce vedeți prin toate pozele de pe internet: o mare când albastră, când turcoaz înconjurată de construcții cu priveliști ce-ți taie respirația și piscine bine construite pe stânci, extrem de scumpă și aglomerată. Turiștii din noi care căutau mai degrabă liniștea și relaxarea nu s-au putut acomoda cu această locație.…
-
Un concediu bun începe cu ”singuri, pe o plajă pustie”
Buuun, planul este așa: am să scriu trei zile la rând un scurt articol despre fiecare insulă pe care am vizitat-o în Grecia. Nu o să vă plictisesc, ba mai mult, am să pun câte un filmuleț și câteva vorbe. Cred că fiecare în parte poate descoperi lucruri diferite sau poate să nu-i placă fix ce ne-a dat pe noi pe spate. Dar, în cazul în care vă trece prin minte să ajungeți pe unde am fost noi, măcar să aveți de unde vă inspira. Genul programului – turiști, părinți cu doi copii mici acasă, care caută liniște și relaxare. Astăzi, am să vă povestesc despre Mykonos. Prima noastră oprire…
-
Concediu în doi, păcat capital sau fericire supremă?
Oficial, am avut cel mai fain concediu de până acum. Știu, comparativ cu toate articolele de parenting referitor la concediile împreună cu copilul, al meu e total anapoda. Poate chiar egoist. Niciodată nu am simțit mai mult nevoia de a pleca fără copii undeva, departe, singuri, ca vara aceasta. Pentru că orice tip de concediu ai avea cu copiii, în țară, în afară, cu avionul, trenul sau cu mașina, la mare sau la munte, nu știu cum e la voi, dar la noi e destul de stresant. Pentru că există o problemă de a sta cu centura de siguranță în orice mijloc de transport ne-am găsi, pentru că se schimbă…
S-ar putea să-ți placă și
Mami, ia-mă în brațe!
Despre sex, numai de bine!
Ce-și doresc mamele să audă când se întorc seara, din oraș
-
Locul acela purta numele tău
S-a întors către mine și mi-a spus: – Unde vrei să mergem? Mi-a arătat harta cu insula, plimbându-și degetul pe punctele îngroșate. Se lasă seara, ar trebui să mergem să mâncăm pe undeva. Soarele îmi ardea pielea prea albă pentru cele 42 de grade de afară. Aerul abia se putea respira. Aș fi plecat oriunde, cât mai repede. Aș fi plecat să visez, să umblu, să descopăr. Să mă fac una cu eterul, să mă transform, să zbor deasupra apei, să respir aerul răcoros al libertății, să fiu, să trăiesc fiecare clipă, să MĂ simt prin fiecare por de piele, să devin gânduri și apoi cuvinte. – Vrei să mergem…
