-
Copiii care ne apasă butoanele
Dacă aveți cel puțin un copil, sigur aveți și prototipul care vă provoacă până la ultima fărâmă de răbdare. Iar dacă nu aveți copii sau nu pe acesta, sigur, sigur aveți un soț, o soție, un prieten la care țineți mult și care vă provoacă în toate felurile de vă întrebați mereu: – Oare sunt în relația potrivită? Că pe copil nu îl poți da afară din casă și să te separi, dar de soț sau de prieten te poți despărți. De aia și spun mereu: primim copiii de care avem nevoie. Pentru ei avem datoria să devenim mai buni, să ne transformăm, să ne vindecăm. Iubirea schimbă tot! După…
-
Copiii agitați sau anxioși pot fi viitorii adulți liniștiți
Cred că nu e familie pe planeta asta care să nu aibă cel puțin un copil agitat sau să nu fi auzit de vreunul care nu se poate concentra la școală sau la teme pentru că nu poate sta locului. Sau în extrema cealaltă, copii anxioși cărora le este teamă de aproape orice. Evident, motive s-au găsit care mai empirice, care mai de specialitate și fiecare a căutat o soluție cum a considerat mai bine. Unii s-au îndreptat către medicamente pentru ADHD, alții, să zicem cazurile mai ușoare și unde timpul și răbdarea părinților a permis, au primit limită la ecrane, program mai fix de făcut teme, ieșiri în aer…
-
Copilul face prostii și tot să-l iau în brațe?
Cele mai mari și cele mai complicate discuții pe care le am cu soțul acasă nu sunt despre bani, așa cum probabil se bănuiește, ci de la copii. Îmi amintesc că am auzit, la un moment dat, o vedetă la televizor spunând că partea bună în a-ți crește singur copilul, respectiv fără soț, e că îl poți educa cum te taie pe tine capul. Iar eu, în acel moment, am fost invidioasă pe ea. Pentru că mi se părea, dar nici acum nu sunt departe, că este super obositor să te pui mereu de acord cu partenerul în ceea ce privește educația copiilor. Cel mai simplu e să faci cum…
-
Ceea ce ne dorim la copiii noștri începe cu a face pentru noi înșine
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] Una dintre preocupările majore în ceea ce privește copiii mei astăzi este relația lor cu cei din jur. Dacă atunci când erau mici copii am fost concentrată pe programul de masă și somn sănătos, iar mai apoi pe acomodarea la școală și programul de lucru, astăzi,…
-
Cum liniștesc copilul în criză
Înăuntrul nostru stă un copil care are nevoie de atenție. Înăuntrul copiilor noștri stă nevoia de atenție din partea părintelui adult. Așa se explică de ce nervii copiilor se încheie de cele mai multe ori cu crize generalizate în care copilul plânge, iar părintele urlă. Sau, invers. Astfel că, deseori se ajunge ca părintele să-și impună punctul de vedere, activând apoi, sentimentul de vinovăție: oare, am exagerat? oare, am greșit? oare, sunt un printe rău? Sau, alege să facă după voia copilului, numai să-l vadă fericit. O fericire iluzorie, desigur, care ține mai puțin de o zi. Atenția își cere mereu tributul. Cu un copil interior suferind după atenție este…
-
Educă-ți copilul în așa fel încât să se comporte mai bine când nu ești în preajma lui!
Nu de puține ori, ca părinte, dar mai ales ca mamă, avem impresia că deținem adevărul absolut când vine vorba de copiii noștri. Dar ce spun eu copiii noștri, că și despre copiii altora avem impresia că știm aproape totul numai după modul cum vorbește sau nu spun ”bună ziua” doamnei educatoare. Pe vremuri, umbla vorba că un copil se naște fără manualul de instrucțiuni și cumva, dădea părinților senzația că greșelile sunt acceptate, ba chiar și binevenite în educația unui copil sănătos. Acuma, părinții au scris manualul cu mult înainte să-și nască proprii copii. Iar părinții cu un singur copil știu exact cum e viața cu doi, cei cu…
-
Supraprotecția copilului este moartea independenței
O altă capcană în care cad părinții în educația copiilor, și atunci când zic părinți mă refer desigur și la mine că n-oi fi eu prima mamă perfectă de pe planetă, este cea de a-i proteja excesiv. Despre o primă capcană identificată de mine în experiența mea de părinte a fost cea cu privire la luatul în brațe atunci când copilul a dat-o rău în bară. Am scris pe larg în articolul despre țipat, așa că nu voi relua aici ideea. Azi vreau să vă povestesc despre această supra protecție pe care o oferim copiilor fie că o cer sau nu, fie că au nevoie sau nu, noi suntem acolo,…
S-ar putea să-ți placă și
Nu mi-e teamă de covid, cum mi-e teamă că o să-mi pierd mințile!
”Privește partea bună a lucrurilor” a fost inventată de o mamă care s-a bucurat când copiii n-au dat foc la casă încercând să-i facă o surpriză pregătindu-i micul dejun
Doamnă învățătoare, pe mine de ce nu m-ați văzut?
-
În spatele unui părinte echilibrat, stă un profesionist care îl ascultă
Primul moment când am simțit că sunt pe aceeași lungime de undă cu un medic, emoțional vorbind, că înțelege problema dincolo de: ce vă doare, ce ați mâncat la prânz și stați să vă iau o tensiune, a fost când m-am dus cu Beti la un homeopat ca să pun capăt unei dermatite atopice de care nu mai scăpa. Nu vreau să diminuez sub nici o formă importanța medicilor alopați fără de care viața noastră ar fi fost cu siguranță mult mai grea și dureroasă, dar imi asum când spun că puțini sunt cei care se străduiesc să mențină un echilibru între om și profesionist. Cunosc câțiva pentru care sunt…
-
De ce meseria de părinte este cea mai grea din lume?
Știți de ce meseria de părinte este cea mai grea din lume? Unii ar spune pentru că nu are program fix, sau că nu este remunerată financiar, că implică ture de 12 chiar 24 de ore fără odihnă sau că nu există pauze sau vacanțe. Dacă mă întrebați pe mine, eu zic că cea mai mare provocare a meseriei de părinte este cea de a face orice e posibil pentru binele și fericirea copilului fără confirmarea că ești pe drumul cel bun. Ca și cum mergi printr-un tunel, în beznă, încercând să descoperi aur cu mâinile goale. În timp ce unul își mai strigă, la dreapta, coboară, pune mâna pe…
S-ar putea să-ți placă și
Voi ce v-ați spus ultima dată?
Toți bunicii să vină la mine!
Ziua 3. Nervii rezistă
-
Prima lecție de responsabilitate socială
Am fost săptămâna trecută să le reînnoiesc copiilor actele de identitate portugheze. Cred că cea mai bună parte când ai cetățenie portugheză e că primești buletin de identitate de la naștere. Iar ca părinte care trăiește în România cu atât mai mult, pentru că nu mai cheltuiești banii pe pașapoarte până la împlinirea vârstei copiilor de 14 ani. Realizați câți bani economisesc eu la doi copii minori cu care plec anual din țară doar pentru faptul că Portugalia e cu vreo 50 ani mai puțin birocratică? Nu mai pun timpul petrecut la cozi și alte cele. Prima dată când le-am făcut actele, aveau copiii câteva luni și am rămas surprinsă…
