-
Cele mai frumoase povești ale copiilor într-un spectacol uimitor pe gheață. Disney On Ice – Reach for the Stars, în premieră la București!
[fusion_builder_container type=”flex” hundred_percent=”no” equal_height_columns=”no” menu_anchor=”” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” class=”” id=”” background_color=”” background_image=”” background_position=”center center” background_repeat=”no-repeat” fade=”no” background_parallax=”none” parallax_speed=”0.3″ video_mp4=”” video_webm=”” video_ogv=”” video_url=”” video_aspect_ratio=”16:9″ video_loop=”yes” video_mute=”yes” overlay_color=”” video_preview_image=”” border_color=”” border_style=”solid” padding_top=”” padding_bottom=”” padding_left=”” padding_right=””][fusion_builder_row][fusion_builder_column type=”1_1″ layout=”1_1″ background_position=”left top” background_color=”” border_color=”” border_style=”solid” border_position=”all” spacing=”yes” background_image=”” background_repeat=”no-repeat” padding_top=”” padding_right=”” padding_bottom=”” padding_left=”” margin_top=”0px” margin_bottom=”0px” class=”” id=”” animation_type=”” animation_speed=”0.3″ animation_direction=”left” hide_on_mobile=”small-visibility,medium-visibility,large-visibility” center_content=”no” last=”true” min_height=”” hover_type=”none” link=”” border_sizes_top=”” border_sizes_bottom=”” border_sizes_left=”” border_sizes_right=”” first=”true”][fusion_text] AMR 17 zile AMR 16 zile AMR 15 zile – Ce faci, Beti? – Câte zile mai sunt până mergem la balerină? – Care balerină, iubirea mea? – Asta! În timp ce ea-mi arăta cu degețelul poza strălucitoare, inima mea începuse să bată cu forță. Pentru…
-
Cine-a zis că e simplu să fii copil?
Câteodată, ca părinte, avem impresia că le știm pe toate. Că am trăit mai bine de 20 de ani înaintea lor și cumva, le-am trăit pe toate. Și dacă nu le-am trăit, le știm și dacă nu le știm le învățăm mai repede ca ei. Suntem niște profesori o viață. În viața lor. Haideți să inspirăm, să expirăm și s-o luăm de la capăt. Nu, nu le-am trăit pe toate. Și nici nu le știm pe toate. Ba din contră, uneori, copiii știu mai multe ca noi, mult mai multe…… Mi se pare că a fi copil e o treabă extrem de serioasă. Știu, noi adulții avem impresia că…
-
Noi, în anul 2000…..
Mi-am petrecut mai mult de jumătate din copilărie în comunism. Primele amintiri, primele temeri, primele gânduri mi s-au format atunci, în comunism. Fac parte din generația ai cărei părinți nu s-au ”descurcat” să pună pe masă carne, unt sau ulei sau pentru care siguranța noastră era șoptitul direct în urechea celuilalt, noaptea sau închiderea bruscă a telefonului când se auzea cuplatul în partea cealaltă a firului. Sunt copilul care mergea cu aceiași pereche de cizme o iarnă întreagă și purtam hainele surorii mele mai mari în plină adolescență. Poate de asta nu e corect să spui că se trăia bine pe vremea aceea. Că se trăiește bine sub PSD. Îmi…
-
Din cimitirul de fiare vechi, Dacia lui tata mi-a spus așa
Într-o lume în care erau mai multe locuri de parcare decât mașini, nu existau oglinzi retrovizoare pe partea dreaptă și nici centuri de siguranță, mândria familiei noastre era o Dacie 1310, albă, cu numere pare. Bucuria vacanțelor noastre la cort care și acum mă mai urmăresc noaptea, amintindu-mi de ploi torențiale și vecini care sforăie, fericirea ieșirilor la iarbă verde în familie, în miros de mici și bere vor bălăngăni mereu la limita amintirilor plăcute. Iarnă grea e atunci când radiatorul mașinii este îmbrăcat în carton Pentru cei care s-au născut după `89 sau nu au deţinut automobil în anii de glorie ai Republicii, aflați că orice Dacie venea la…
-
Avem de toate. Nu ne mai trebuie nimic
Aud deseori în jurul meu părinți care nu mai știu ce să le cumpere copiilor de zilele lor de naștere, de Paște sau de Crăciun. Copiii nici atât. E suficient să se uite la o publicitate la TV ca să știe exact pe ce să dea mama banii și cum să se mai umple casa cu ceva ce va fi uitat într-un colț în următoarele minute. Pentru că au de toate și primesc de toate. În paralel, alți copii nici nu știu diferența între o masă caldă și un colț de pâine. Între o zi normală și ziua lor de naștere. Sunt copii care nu au primit niciodată nimic cadou.…
-
Schimbă unghiul de reflexie când vrei să ți se vadă lumina!
Cât am fost copil, dar mai degrabă adolescentă, Bacăul nu mi s-a părut deloc un oraș frumos. Când plouă parcă toate nefericirile lumii curg din cer, iar când e vară se topește totul ca într-un ocean imens de lavă. Îmi sprijin capul în mâini și privesc în depărtare străzile pustii. Cred că e singurul beneficiu de a sta la ultimul etaj de la bloc. Poți observa detalii pe care alții nu au privilegiul de a le vedea. Cum ar fi pe cele două prietene ale mele care tocmai au ieșit din scara blocului vecin. Se îndreaptă către unul din cartierele cunoscute din zonă, povestind. Iar eu rămân în urmă, cu…
-
Bacău, oraș al devenirii mele
De Paște am fost la Bacău. Orașul meu natal, orașul copilăriei și al adolescenței mele. Orașul pe care mulți ani, după plecarea mea la București, nu am reușit să-l mai vizitez. Îmi era o frică teribilă de a mă întoarce în trecut. Îmi era frică să revăd școala și liceul. Îmi era frică să îmi revăd foști prieteni și colegi. Îmi era frică să-mi revăd familia extinsă. Îmi era frică să merg pe stradă, să nu mă întâlnesc cu cineva cunoscut. Îmi era frică să stau drept în față și să spun: Asta-s eu, așa cum sunt! Pentru că am plecat din Bacău fugind….spre libertate. Astăzi, în casa părinților mei…
-
Halvița copilăriei mele
Săptămâna trecută au venit părinții mei la noi. Au fost copiii în vacanță, deci am avut nevoie de ajutor. Oricât de mult mi-aș fi dorit să-i pot lăsa la Bacău, tot nu am putut. Sufletul meu de mamă nu mă lasă să-i las singuri. Evident, creierul creează motive: Andre pierde lecțiile de fotbal, Beatriz e sub tratament pentru dermatită, afară plouă, cerul e tulbure, drumul e lung, marea albastră. Pe cât e de utilă venirea lor – în primul rând mă prinde și pe mine ora 9 dimineața în pat, pe atât e de stresantă căci dintr-o maniacă cu organizarea la minut și secundă, devin un haos – intru în…
-
Gândurile unei mame în delir….
Hai că a sosit și la mine momentul să înțeleg și eu acele mame care povestesc cum au părul nevopsit de o sută de ani și le stă ca o mătură, unghiile tăiate din greșeală pe răzătoarea de măr, nedepilate și mirosind a lapte regurgitat. Cum se simt ca monstrul din Loch Ness sau cimpanzeul din savanele africane. Sunt completate, de obicei, de către un soț înțelegător și bun de pus la rană, extrem de atent și empatic care le reamintește că ele sunt frumoase și minunate oricum ar defila prin casă. Eu cred că e o chestiune de abordare a situației: dacă nu vrei să dormi pe preșul din…


























